O lupta onorabila se putea numi odata, acea lupta scurta al carei rezultat era asumat de ambele parti. Conducatorul unui grup putea fi provocat si in cele din urma invins de un alt membru al comunitatii, caz in care invinsii deveneau supusii invingatorului. Am folosit termenul onoare pentru ca despre asta cred eu ca este vorba.. Momentul in care comunitatea isi asuma infrangerea si noua conducere ca rezultat al unei lupte ferme si corecte intre un lider si un challenger, necesita tarie de caracter si spirit puternic. Mai inseamna si educatie primara si mai inseamna si democratie si cateodata si respect. Statutul de invins era aspirational.. infrantul era din nou motivat iar de cele mai multe ori, din randurile celor invinsi se nastea un nou challenger. Putine popoare au reusit sa pastreze, macar la nivel de model, genul asta de existenta. Triburi putine, vikingi oha, tiganii adevarati s-au pierdut, japonia se cutremura intr-o lume moderna, china veche s-a naruit, mafia o arde in masini albe si prin cartier numa' show-off. Trebuiesc coaie ca sa pleci la razboi si se pare ca suntem in plina prohibitie.
Alte modalitati de lupta, fie ele si neplacute la atingere, sunt tradarea si asasinatul. Parti integrante ale vietii politice, apar in toate oranduirile de-a lungul istoriei. Si pentru asta iti trebuie insa un rand de coaie.. mai mici si mai ascunse pentru a fi bine protejata semintia, dar prezente. In plus pentru ca tradarea sa fie implinita, tradatorul trebuie sa se afle in miezul lucrurilor, sa stie unde poate deversa si in ce fel iar asasinul, cel mai expus, trebuie sa ajunga discret la victima. Daca insa ne uitam la cateva dintre popoarele care s-au ridicat pe cele doua metode nu vedem chestii esential nasoale.. franta, italia, spania, si-au pastrat traditiile si isi pretuiesc cetatenii si valorile nationale indiferent de suisurile sau coborasurile aferente vremurilor.
Am facut acest preambul pentru a putea ajunge cumva justificat la Romania de azi. Cu riscul de a mi se spune ca ma bag intr-o galeata gresita si ca de unde si pana unde eu, un art parat si un fisu' lu' Plesu de mana a treia, am tupeul sa-mi dau cu parerea, constat ca romanul, natie influentabila cu usurinta de tradatori si asasini dar speriat de verticalitate ca dracu' de tamaie, a deprins un obicei curios: datu' cu stangu'-n dreptu'. De mici am avut o atractie pentru autodistrugere.. dam foc recoltelor, otravim fantanile si ne omoram copii ca sa nu-i omoare altcineva. Cum se trezeste unul mai destept sau mai cu drag de treaba ii si dam la cap. Capra vecinului trebuie sa moara si odata cu ea si cei vinovati de existenta sarmanei vietati. Astfel, forta politica romaneasca se afla intr-un start permanent. Care ajunge primul.. nu undeva, nu ceva.. doar primul. Intelegem prin primul cel care poate sa faca ce vrea fara sa pateasca nimic.. sau cel putin nu imediat. Sa nu ne imbatam cu apa rece.. nu sustin ca mai exista inca politicieni care vor exclusiv binele natiunii.. nu. Nu s-a nascut inca conducatorul roman care sa construiasca bine dintr-o garsoniera in Berceni.. toti fura si pana la judecata de apoi, va trebui sa traim cu asta; pe mine insa ma intereseaza cei care inteleg ca nu poti fura fara sa lasi in urma ta macar cateva firmituri si ma intereseaza cei care inteleg ca trebuie sa ai ce si de unde fura. Romania devine incet o pusculita goala, o tara fara identitate si cultura, fara valori si fara arhitectura. Daramam trecut sub pavilionul renasterii in timp ce cainii stapanirii se hraneasc liber cu ce avem mai bun si isi primesc premiul din varful gramezii de cadavre. Subcultura da din coate si reuseste in lipsa unui vaccin. In tot acest timp oamenii revin pe santierele unui proaspat turn Babel.
Din cenusa campului de bataie, apare asadar romanul de calitate, bataiosul posesor al sabiei dreptatii, autoinaltat la rangul de vox populi. In aceasta categorie intra cu maxim de punctaj, frustratul fara coaie care nu a reusit sa impinga usa care da spre bunastare ramanand astfel un scapatat al unei mediocritati pizmase. Personajul in discutie poate fi recunoscut cu usurinta.. este usor de gasit in siguranta oferita de o canapea confortabila (rapciugoasa fie din cauza ca fix inainte sa cheme tapiterul i-a intrat clientul la puscarie si a ramas cu facturile neincasate, fie pentru a afisa o austeritate spirituala justificata in fapt doar de lipsa unui buget care sa ii permita implinirea viselor) si mai poate fi gasit si la fantana de la universitate unde impreuna cu doi confrati pune la cale salvarea universala pe care ulterior o abandoneaza fix in momentul in care apare riscul unei lupte reale. Romanul de calitate are un tel unic, moartea dusmanului de clasa.. cu mentiunea ca fapta trebuie sa fie savarsita de altcineva (lipsa organelor necesare). Daca nu se gaseste nimeni sa duca la indeplinire planul sau, atunci decide sa paraseasca tara plin de dispret pentru slabiciunea compatriotilor sai cu un dramatic nu ma merita. Desigur, personajul nostru nu poate face nimic concret intrucat fie nu suporta sa vada sange fie se erijeaza in ganditorul solutiei ideale, cel fara de care concetatenii nu ar avea o directie corecta; Am facut planul.. voi oamenii de jos nu mai trebuie decat sa duceti planul meu genial la indeplinire.. asta-i tot.. ah.. si sa ma si platiti pentru asta. In fapt, romanul de calitate este sabotorul oricarei cauze care nu ii apartine si labagiul care nu e in stare nici sa bata singur un cui. Principiul feminin daca eu nu te am, nu te are nimeni, are putere constitutionala in constiinta mirobolantului ganditor. Nu merge la servici pentru ca nu il merita nici o institutie si alege monstruozitatea ca noi cei de jos sa vedem cum e. Am citit la un moment dat un text in care o tanara speranta de calitate spunea ca daca trebuie sa aleaga intre Hitler si Basescu il va alege neindoios pe primul. Telul amicului in discutie era moartea lui Base' si daca tre sa vina un monstru sa redeschida lagarele de concentrare pentru ca Romania sa isi recastige coloana vertebrala el isi asuma asta.. ascuns intr-o groapa de cacat sau sub un palmier mediteraneean dar isi asuma. Acelasi personaj se gandea insa cu cateva zile in urma, sa accepte o comanda de la Elena Udrea daca cumva se ivea ocazia, ca vorba aia.. prostitutie sa fie, dar sa o stim si noi.. Din acelasi registru face parte si domnul Gadea.. Improasca cu cacat de la umbra bodygarzilor. Sunt convins ca individul evita sa ajunga pe strada fara muschi la el sau ca daca ar da bot in bot la vreo chermeza cu Plesu sr. sau cu oricare dintre victimele sale, si-ar varsa paharul de vin pe camasa si ar fugi pe geamul de la buda. Domnul Gadea vorbeste cu usurinta la televizor despre o perioada pe care nu o cunoaste unor oameni care inca suspina nostalgic la amintirea sedintelor de partid sau a unora carora li se pare distractiv sa spui muie in public. Sa il faci pe Andrei Plesu sluga comunista in timp ce tu aproape ca i-ai facut rana pe pula unuia din cei mai mari securisti din tara de umbla saracu' om cu urme de dinti in pantaloni si cu cacat pe deget? E tare dom'le si merge si fara coaie.
Nu insist.. ma opresc momentan pentru ca imi dau seama in timp ce scriu ca in jurul meu incepe sa putrezeasca si umbra de speranta pe care o mai aveam. Si incep si sa aud ca sunt fie basist fie obraznic, si aud si ca demonstratia impotriva Antenei este organizata de mafia lui Basescu, si ca profesorii universitari din toata Europa au fost mituiti de Basescu sa semneze manifestul pro Plesu, si tot asa ajung la concluzia ca lumea e invers si ca "jurul" meu e din ce in ce mai gresit si ca nici nu e vreo cale de scapare din starea asta mediocra si cacacioasa. Traim intr-o tara invinsa care nu vrea sa isi asume nimic din infrangere. Am ales un marinar pe post de presedinte si acu ne enervam ca am ajuns la carma lui.. Uitam ca l-am ales tocmai pentru ca era cocalar si asta era o calitate in lupta impotriva lui Nastase. Acu ne pute si strigam dupa calau.. fix ca atunci. Sunt curios ce urmeaza marinarului.. hinghierii?
Ma insel prea des in ultima vreme cand e vorba de oameni. Am dat suficiente circumstante unor animale care nu au nimic sfant si trag prea mult la un car cu boi care se opintesc indarat. Ma gandesc trag doar la al meu si sa reincep sa scriu de ras ca pe vremuri. Rasul romanesc a mai reusit sa ne tina in picioare o data.. poate ne iese si de data asta.. desi nu cred. Pizmasii umbla liber in democratie.. ca de aia s-au bucurat de revolutie.. ca au murit oameni degeaba. Va pup.
Nascut in 4 decembrie 1982 la Gaesti in judetul
Dambovita si absolvent al sectiei de pictura a UNARTE (clasa Cezar
Atodiresei, asistent Alexandru Radvan) Dragos Bojin este in present masterand al
aceleiasi sectii la clasa aceluiasi profesor.
