Despre cunoastere la romani..

Dupa o lunga perioada in care am fost foarte aproape sa ma reapuc de scris fara succes, consider ca e un moment bun sa ma lase nervii si sa revin.

Mentionez inainte de toate ca, desi sunt speriat de virus, imi e teama de vaccinare, dar nu pentru ca Arafat e partener la Pfizer ci pentru ca nu cred ca a fost suficient testat, iar eu, in calitate de cardiac prefer sa lungesc supa ca sa fiu sigur ca nu mor de foame. Consider insa ca singurul mod prin care putem invinge orice virus este vaccinul. Cel putin deocamdata. Deci fac parte dintre retarzii care se vaccineaza.

Nu ca nu as sti cu ce sa incep, dar pandemia imi da ghes asa ca incep cu asta. Dupa tot circul american, circ pe care -  desi nu sunt nici pe departe un fan Trump - nu il asimilez tocmai bine pentru ca numai cuser nu e, o sa incep sa tot renunt sa mai exist. Ca io' asa am auzit: ca, daca nu esti pe retelele de socilizare, nu existi. Nu ma retrag pentru ca ma gandesc cum voi fi urmarit sau blocat sau ascultat sau alte chestii securistice cu care eu unul m-am obisnuit de mult. Nu. Motivul pentru care nu mai suport mediul online este acela ca, realmente, nu mai suport sa vad cati prosti subzista pe cmp. Din pacate nu generalizez deloc, in conditiile in care am constatat ca am inclusiv intre cunoscuti o gramada de specialisti fie in probleme politice, fie in cele de sanatate.

Am trait, unii dintre noi, sub comunism si as fi asteptat macar de la cei care isi amintesc cum era sa nu derapeze major, dar, cum stim deja, baietii buni “n-are noroc” si, deci, romanul derapeaza ca o floare.

Sunt convins ca niciunul din astia de se pricep la tot in ziua de azi nu deschidea gura cu vreo sugestie inainte de '89. Sau poate ca o faceau,dar pe salariu si din pasiune pentru partid. Cred de altfel ca nu deschideau nici o carte. Din toata omenirea asta "eliberata" in 1990 - si vorbesc strict de romani, au iesit frustrarile adunate in timp. De exemplu, dreptul la libera exprimare a impins omu' pe youtube sau spre salile de consiliere gospodareasca numite corect politic workshop-uri. Nevoia sa fim auziti a produs o breasla de profesionisti, indiferent de domeniu. Ce nu inteleg ei e ca si pe vremuri puteai deschide gura, doar ca pentru asta iti trebuia intai o pereche de coaie iar apoi erai arestat si busit major. Pe scurt, cei care isi strigau nemultumirea sau parerile inainte erau fiinte pline de curaj si patriotism real, in timp ce contemporanii de azi sunt doar niste toape care se pricep. Asa, in general. Il stiu de exemplu pe unu' care face filmari anti-covid/vaccin/tot din fata sobei in sosete de lana - ceva fin - si care vorbeste despre oranduirea ancestrala romaneasca in forma de piramida. Altfel un stangist de calibru care refuza orice nu vine asezonat cu putina directie de la partid. Am senzatia ca de fapt omu' refuza vaccinul de frica sa nu se curete, nu pentru ca a fost de fata la productie si a decis ca nu e safe. Daca il omoara injectia si nu canceru'? Asa ar ramane planeta fara docti de canapea.

Asadar COVID-19. Odata aparut, virusul a decimat oameni pe toata planeta – desigur, conform matematicii populare, mai putin decat accidentele auto si, desigur din nou, doar asta conteaza - iar vaccinul facut in pripa nu are de fapt nici o legatura cu boala, ci mai degraba cu metodele moderne de urmarire si manipulare. Nu contest aici posibilitatea ca toata aceasta pandemie sa fi dat apa la moara unor  motivatii politice mondiale sau ca pe alocuri sunt unele inadvertente.. Pe de alta parte, boala exista si, conform unor buni prieteni medici, omoara nasol. Si medicii inca nu stiu ce sa se mai faca si cum sa isi ajute pacientii si inca ne temem pentru cei apropiati si inca facem tot ce putem sa scapam ne-virusati. Se pare insa ca pandemia a luat mintile oamenilor cu scoala si a facut terci creierele deja ne-scolite. Intr-o avalansa de explicatii aparute initial din teama de a accepta o nenorocire, teama care se face simtita din ce in ce mai des intr-o societate care nu a avut parte de realitati grave sau dureroase, se vorbeste de conspiratii care mai de care mai enorme.

Romanul, de exemplu, vorbeste despre modul in care Arafat a bagat virusu' pe manevra ca sa scoata un bistar si despre faptul ca se pregateste sa impuna obligativitatea vaccinarii. Stim deja ca Arafat este o combinatie de partener Pfizer cu oculta mondiala. Odata aparut vaccinul, romanul a clarificat: guvernul vrea sa ne manipuleze pentru ca, printre altele, cine a mai auzit de vaccinarea oamenilor sanatosi?! Adica toate vaccinurile facute in copilarie care ne-au aparat de boli infinit mai neplacute decat prezenta erau manevra. Unii spun chiar ca, daca te vaccinezi, bagi bani in buzunarul guvernului, altii vorbesc despre nanoboti si 5G. Nici o grija pentru 2, 3 si 4G. 5 este microunda manipulatoare. Vaccinul are rolul de a usura urmarirea individului. Ca sa nu mai vorbim ca nu are avizul Dumnezeiesc.

Tre' sa recunosc ca nu imi vine sa cred cati boi au impresia fie ca sunt atat de importanti incat sa fie urmariti, fie ca, daca stau acasa pe palinca, slanina si ceapa cu o umbrela in mana, sunt salvati de servicii. Nu le este frica ca apar pe youtube - unde ii vede toata lumea si nici nu pot accepta ca sunt atat de mici incat nici macar nu conteaza. Oricum suntem de neatins din fata monitorului. 

Am mentionat mai sus treaba cu palinca si slanina pentru ca ardelenii in mod special o recomanda non stop fara sa tina cont ca, pentru un cardiac sau un diabetic, combinatia este moarte pura. Cacat… nu stiu doctorii ce stiu ardelenii! Dar ardelenii astia care isi fac vaccin cu palinca uita ca inaintasii lor beau si mancau meniul in discutie dimineata, inainte sa plece la munca campului, care arde usor diferit grasimile.

Romanii nu tin cont nici de ce se intampla in lume. Nu, totul e de aici, de aici unde locuim – desigur - de 2000 de ani minimum, de aici, de unde a plecat cultura in lume, de la noi – miezul! Romania da tonul la tot, iar bogatii lumii apar doar cand vor sa ne cumpere si sa ne faca iobagi.

Purtam masca obligatoriu - limitarea libertatilor, clar! Vaccinul este gratuit - Arafat isi umple buzunarele. Lockdown - asasinarea economiei in profitul ocultei nestiute. Distantare si evitarea aglomeratiei - spargerea micilor bucurii ale vietii. Spalarea pe maini - invadarea intimitatii, desigur.

Mai nou insa vad pe retelele de socializare o treaba noua: se face bascalie pe seama celor care "sunt responsabili si se gandesc la cei jur", adica fraierii care nu vor sa isi piarda parintii sau familia, boii care poarta masca ca asa le-a zis guvernul, naivii care spera intr-un leac. E asta e deja de cacat si as vrea sa mentionez ca tocmai am mai facut rost de un motiv pentru retragerea din spatiul online. Ma tine departe de astia care o ard asa.

Noroc ca, la cum se comporta lumea, in curand ne intoarcem la vechile obiceiuri in format modern si atunci sa ii vad pe desteptii populari cum se ascund din nou pe sub canapele sperand ca masina securitatii sa greseasca usa. Ca prea e plin de doctori de duminica, politicieni de Cismigiu, manageri de bloc, haiduci de apartament si hipsteri de dreapta cu fulare rosii la gat.

Cum credem ca vedem lucrurile cand de fapt.

De putina vreme am revenit la tirul cu arcul.. una dintre putinele bucurii pe care mi le permite starea de fapt. Eliberarea unei sageti este cu adevarat linistitoare si datatoare de echilibru, lucru care mi-a lipsit o buna parte din viata de pana acum si cu siguranta in ultimele luni. Revenirea la arc a insemnat cumva si revenirea in societate dupa o pauza de aproape patru luni.. mai exact din ziua in care DIICOT m-a transformat in traficant de droguri de mare risc si in consecinta m-a ridicat de acasa cu noaptea in cap si m-a pus pe linie moarta. Nu voi discuta aici cum de eu am fost saltat cu o promptitudine absoluta in timp ce un alt baiat, transa fete cu politia la usa.. nu voi discuta nici despre cum presa a reusit ca deobicei sa strecoare certitudini in ce ma priveste, aratand fotografii cu alti oameni zicand ca sunt eu sau vorbind despre fapte ale altor persoane spunand ca sunt in fapt ale mele. Din nici un articol nu reiese clar cu ce am fosat prins.. se vorbeste insa de grupul infractional al carui conducator neinfricat eram.. asta zice presa nu politia.. presa insa isi sustine articolele cu sustinand ca informatiile vin din surse judiciare.. asta e.. viata e greu care merita trait. Vreau sa vorbesc despre felul in care cunoscuti, apropiati sau prieteni au vazut lucrurile si mai mult, despre cum au decis sa le transeze.

Sunt o persoana relativ publica de multa vreme. Ca am vorbit la radio sau ca am organizat un vernisaj, lumea ma cunoaste suficient de bine.

Am avut o emisiune tv si cateva in eter, o galerie de arta si o scoala in care incercam sa dezvolt prin metode neconventionale creativitatea la copii. Am aparut prin reviste sau la stiri.. fie pentru reusitele mele profesionale fie pentru calitatea de fondator ale unor trebi relativ importante in sau pentru cultura romaneasca.. Am chiar o lucrare in muzeul de arheologie din Constanta.. Niciodata insa, exceptand cazul tabloidelor care s-au ocupat fie de tatuajele mele, care dovedesc desigur apartenenta mea la mafia japoneza, fie de faptul ca am fost casatorit de mai multe ori decat permite bunul simt al WOW-BIZ sau Click sau Kanal D, nu am fost niciodata in miezul vreunei probleme care sa incalce cumva legea. In plus serviciile care aveau sarcina de a verifica/urmari atat persoanele care fac parte din guvern cu familii cu tot, i background-ul acestuia sau obiceiuri care pot interfera cu functia in stat a unui individ, nu au solicitat niciodata arestarea mea.

Sa reluam deci.. sunt ridicat de acasa si trimis la Iasi unde sunt retinut pentru 24 de ore, instanta etc. Presa urla cum ca baiatul lui Plesu a facut si a dres. Care baiatul lui Plesu?.. ala de aproape 50 de ani.  Cum vine asta? Baiatul. adica ala aflat in pragu de pensie. Pot macar sa zambesc? Pare ca sunt inca la varsta la care cineva sa strige din fata blocului: tata lu’ Mihai! Mihai nu ma lasa-n pace. Cat despre tata, l-au executat ca pe un infractor cel putin la fel de periculos si viciat ca mine. Nici un ziarist de scandal nu a tinut seama ca daca acum mai bine de 30 de ani, nu ar fi existat o gasca de oameni printre care se numara si tatal meu, nu ar fi apucat sa scrie nici macar la gazeta de perete. Maxim la avizierul de la uzina. Tatal meu isi anunta pe scurt retragerea din lumea politica si din cea a celor care inca mai cred, moment din care presa uita de mine si face liniste.. ultima aparitie cu directie la Fiul lui Plesu apare undeva in jur de 19 aprilie. Intre timp eu primesc control judiciar si ma apuc sa traiesc cu temeri si griji noi. Astept deci ca un idiot suport moral.. de la cei care ma cunosc si care cred ca sunt nevinovat. Cunoscuti, apropiati, prieteni..

Ei bine despre asta vreau de fapt sa vorbesc, pentru ca la fel ca in 1988, cand tatal meu a primit cadou domiciliu fortat, apropiatii au devenit extrem de indepartati, cunoscutii s-au dat de trei ori peste cap si s-au facut necunoscuti iar prietenii in majoritatea lor si-au dat arama pe fata. Asta este unul dintre motivele pentru care nu recomand nimanui sa ceara desecretizarea dosarului personal la CNSAS.. e pacat sa ramai brusc singur.

Pe terenul de tir cu arcul am reintalnit oameni ingrijorati de soarta mea.. oameni bucurosi sa ma vada si care oameni au facut tot posibilul, din gura in gura, sa ma gaseasca si sa ma asigure de prietenia lor. Oameni care inca mai cred in mine. A fost tare bine si le multumesc enorm. Sunt putini dar sunt suficient de altruisti incat sa nu se gandeasca ca numele asocierea cu mine le poate fi fatala. Multi dintre ei sunt oameni pe care ii intalneam doar la antrenamente sau la concursuri.. si totusi.. comparativ cu cei care au fost intrebati de mine si care au intors privirea..

Nu pot spune acelasi lucru despre cei cu care am lucrat, despre prietenii vechi sau despre cei care ma vizitau regulat. Nu pot spune asta nici despre cei care au ales sa ma numeasca frate sau partener. Pe scurt, nu pot spune asta despre prea multi oameni in care am crezut..

Pot spune asta despre maxim sase sau sapte persoane carora nu le voi da numele dar carora le voi fi  vesnic indatorat.. cei care au avut curajul sa scrie, cei care nu vor ca numele Plesu sa ajunga pe aceiasi lista cu Dragnea sau cei care stiu ca despre mine se pot spune multe dar nu ce s-a spus. Sunt si cei care au lasat o vorba buna pe Facebook sau cei care au publicat in favoarea mea. Cei care stiu ca presa a folosit titluri mizere ca sa inchida gura unui om caruia in fapt ar trebui sa ii fie datori. Acestor oameni le multumesc..

Cat ii priveste pe ceilalti, ii rog sa uite ca m-au cunoscut si sa nu indrazneasca sa apara, atunci cand adevarul va iesi la iveala iar eu voi fi din nou liber, oricat de amuzant ar suna asta in tara noastra, spunand ca au fost alaturi de mine dar nu au stiut cum sa dea de mine. Ii rog pe cei care mi-au tinut discursuri despre cat de importanti sunt copiii mei dar care au considerat ca abandonul este de preferat sa continue sa se tina departe, iar pe cei care m-au rugat sa le inteleg teama ii rog sa ma pupe in cur si sa nu se reproduca.. e tara deja plina de curve, mediocri si tradatori.

Vreau sa ii am alaturi doar pe cei ale caror imbratisari m-au facut sa cred inca si pe cei ale caror vorbe, publice sau personale, m-au facut sa plang de bucurie.. Se stiu cu totii.. Va foarte multumesc si va sunt cum spuneam recunoscator.

Metropola de azi si de ieri..

Daca ne imaginam ca in restul lumii nu exista oameni care traiesc cu convingerea ca in capitala e miezul si ca in provincie raman blazatii si neputinciosii, ne inselam.. Peste tot exista oameni care cred ca daca se muta din tara in capitala isi rezolva vietile. In centru sunt banii si oportunitatile... Viata personala nu mai e, dar pare ca asta dispare oricum in fata avantajelor oferite de corporatii. Pai unde mai prinzi tu un program prelungit fara plata orelor suplimentare, unde te mai face bou unul adevarat, unde mai primesti cafea la discretie si unde poti fuma zilnic tigarea cu un coleg vechi pe care nu il cunosti. Nu in ultimul rand unde iti mai poti aduce copilul la servici dupa sase, pentru ca tu sa iti poti respecta deadline-ul si el sa isi piarda copilaria.

Am vazut de sarbatori o postare care m-a amuzat peste poate: Capitala noastra e goala de sarbatori pentru ca bucurestenii pleaca acasa.. Dupa ce am terminat de ras am inceput sa ma uit atent la diferentele dintre popoare. Pai futu'i, nu e de loc de ras.

In strainatate plecarea de acasa este asumata ca atare. In primul rand plecarea incepe cu spune si cuvantul, plecarea reala de langa parinti.. etapa obligatorie la orice secie inca vie.. e o conditie. Pe urma daca ma mut din Craiova la Ordea, devin oradean. Nu raman un oltean parat care face pe desteptul intre ardeleni. Nu ma dau oradean get beget, in timp ce explic anturajului cat de gresit vorbeste romaneste si nici nu tin discursuri ca Decebal a lasat mostenire perfectul simplu pentru popor si ca singurii care l-au luat in serios au fost desigur oltenii. Cand te muti dintr-un oras in altul, iti faci mutatie.. buletin de Bucuresti in cazul nostru. Iti iei si casa si pui numere de Bucuresti la masina ca sa nu trebuiasca sa platesti vignieta pentru statul acasa. Pentru cei mai slabi de inger de exemplu, sau pentru cei mai putin experimentati, in Bucuresti e greu sa inteleaga, dupa numerele de masina, in ce oras se afla de fapt. Pe scurt ce vreau sa spun e ca daca te muti, te muti... cu capu, cu mobila si cu ce mai ai prin ograda. In esenta nu te gandesti ca daca nu iti iese fugi inapoi la mamica si tatica ca sa te invarti de un sandwitch.

E plina tara de case luxuriante in creierii muntilor care sunt fie nelocuite fie ingrijite de niste neveste depresive si in genere nefutute, in timp ce barbatul munceste la negru ca sa faca gard de inox intr-un acasa pe care greu de crezut sa il mai vada curand sau vreodata. Asa.. incet pier si traditiile si sufletul locului si tot ce ne umplea pe dinauntru la un moment dat.. in copilarie.

Fiind insurat cu constanteanca mai fac un drum pana la gara atunci cand soacra-mea face crema de zahar ars sau ii cumpara ceva lui Vladimir. Se intampla suficient de rar incat sa ma bucur de surpriza, nu sa cred ca stau in camin si mama imi trimite pachet. Ma uit insa la cei care asteapta langa mine autocarul de Constanta. Nu e oare mai simplu sa pui progenitura sa isi faca cont si sa ii trimiti bani daca are nevoie?.. Pentru ca stupoare..  hartie igienica si cartofi se gasesc si in capitala.. si inca de toate felurile, ca de aia l-am mutat la bucuresti nu?

Amuzant e ca singurele pachete primite cu autocarul la Paris sunt pentru romani de la romani. Avem noi o chestie cu pachetele.. Ne place conceptul si coletul.

Sa revenim la tema.. in strainataturi. Mai nou, daca vrei sa cunosti londonezi, parizieni sau romani, nu-i cauti nici in Londra, nici la Paris si nici la Roma.. in provincie ii cauti taticu', ca provincia e goala si calda si frumoasa si primitoare.. la tara. Londra este a indienilor, Parisul al magrebului, Roma a tiganilor si romanilor si Germania este a cui vrea ca madam Merkel e primitoare si ospitalera. Astfel, Parisul nu mai este orasul indragostitilor si al luminii, Londra nu mai e neaparat un must iar Roma merge daca ai chef de confrati de proasta calitate in mare parte.

In momentul de fata metropolele sunt hiper-aglomerate iar provinciile incearca repopularea. In Romania ne aflam intr-o situatie halucinanta. Vin straini care profita de viteza cu care provincia fuge la Bucuresti si construiesc locuri minunate in munti sau in zone unde linistea si omenia primeaza ca nasolu' a plecat la Bucuresti sau la capsuni. Un bun prieten spaniol de exemplu, prieten care are un teren cu capsuni si angajati desigur romani, imi spunea stupefiat ca majoritatea lucratorilor au acasa mai mult teren agricol decat are el in Spania. Cu toate astea nici un metru nu este cultivat pentru ca romanu prefera sclavia. Si asta pentru ca altfel nu stie ce sa faca.. Dictatura ne ordoneaza iar libertatea ne nauceste neuronii de facem numai prostii.

Am folosit in titlu de ieri.. Ieri se obisnuia cam asa.. plecai la studii unde se invata mai bine si pe urma veneai acasa si dadeai si altora din ce ai priceput pe unde ai fost. In esenta munca unui om era sa isi imbunatateasca, sa isi dezvolte, locul de provenienta.. stirpea. Dar asta se intampla prin cunoastere si nu cu bani. Probabil ca sansa sa intelegem totusi ca omu' tre sa traiasca unde s-a nascut si ca fructele si legumele se mananca cand si unde se fac natural, la vremea lor, se subtiaza incet incet.

Exista desigur si stramutare, exista si exil asumat sau fortat, exista situatii de naturalizare. Toate insa trebuie luate cum se spune in adevaratul sens al cuvantului. Si trebuie sa facem pe dracu' in patru sa nu ajungem pe ultima suta la concluzia ca pentru noi nu am facut nimic o viata intreaga.

Sclavie placuta unora, viata frumoasa si implinita celor care inteleg o asemenea valoare si pupaturi celor pe care ii doare in cur.. asa in general. De ce? Pentru ca intre astia o sa ajungem sa traim si prefer sa fim prieteni.

Despre uitare..

Acum cativa ani le recomandam studentilor UNARTE sectia pictura anul II clasa Petru Lucaci sa viziteze expozitia retrospectiva Denes Molnar organzata la Muzeul Literaturii. Perpexitatea nu e un cuvant potrivit pentru reactia mea raspunsul primit.. Dar cine este Denes Molnar?

La vremea respectiva m-am enervat vag, am mormait usor si pana la urma am lasat-o balta.

In ultimii ani, fie motivat de detasarea mea fata de majoritate fie din cauza perceptiei diferite fata de moarte a celor din jurul meu, am stat relativ departe de mortile celor care au fost un pilon al educatiei pentru Matei si pentru mine.

Recunosc ca era tare, mai ales acum cand imi amintesc, sa razi la bancurile lui Baiesu, sa stai la pacanele cu Fanus Neagu la Cumpatu, sa primesti artificii ilegale de la Florin Ciubotaru sau sa joci mima cu Ion Draganoiu. Am poftit la fotografie datorita lui Mihai Oroveanu care ne invata cu totul si cu totul altceva, am descoperit volumul cu Bernea, Apostu,  Covrig si cu multi alti monstri ai artei plastice contemporane romanesti. E tare sa iti zica cum era pe vremuri Juvara, sa-ti domoleasca derapajele Sever Frentiu, sa te amuze Eugen Taru si sa te invete Jonny Raducanu barbut.. Se numeste ca esti privilegiat..

Intre multele amintiri minunate care imi curg prin cap si care ma tin viu, cateva s-au petrecut pe acoperisul garajului din strada Braziliei, alaturi de atelierul Mariei Pusi Cocea. Un artist desavarsit si o sculptorita aparte. Pe garajul cu pricina am fumat prima tigare cu Matei si cu Grigore, pe acolo ajungeam la depozitul Suveica de unde sterpeleam cabluri, centuri de siguranta si orice alte traznai care ne erau complet nefolositoare dar care pareau stralucitoare cu siguranta la vremea aceea. In atelierul Mariei Pusi Cocea am vazut pentru prima data ce inseamna o gasca corecta de artisti sau ce inseamna de fapt hai la un ceai..

De cand am ajuns in Sighisoara m-am tot gandit la Pusi despre care stiam ca nu e bine dar ca traieste cu Terra in cetatea transilvana. In parteneriat cu pasarelele mele personale, ma tot gandeam ca o retrospectiva Pusi Cocea facuta de PleshooContemporary ar fi cu adevarat un lucru bun si un multumesc placut pentru copilaria noastra. Cum se intampla insa, desi sunt in Sighisoara, desi sunt eu, desi mai vorbesc arar cu Naila, nu am ajuns sa propun in viu gandurile mele.

Ieri am dat o cautare pe google.. Maria Pusi Cocea. Am descoperit cu greutate doua trimiteri la expoziii din anii 80 si una la Tabara de la Magura. Practic pentru studentii de azi Pusi Cocea nu mai exista. Tare.. Il sun pe tata si ii spun pasul.. la schimb el imi da vestea.. Pusi nu mai e. A sfarsit greu..

Incerc sa inghit inca informatia si incerc si sa inteleg de ce nicaieri nu exista referinte despre un asemenea mare artist roman. Pe urma revad absenteismul informatiilor in generatii intregi si pe urma inteleg de ce la Sighisoara se vinde o ceasca cu Ceausescu cu 12 lei si de ce la Bucuresti unul Liviu Dragnea face ce vrea pentru ca poate.. Suntem noi cei care ne calcam in picioare valorile si traditiile si cultura si tot.

Noi il transformam pe Ceausescu in Che Guevara si uitam bunataturile cu care am fost hraniti spiritual.. noi astia care inca mai stim si nu spunem la nimeni.. nu ca ne-ar asculta cineva dar totusi.. Nimic?

Ramas bun Pusi Cocea si multumesc. Raman sa sper ca intr-o buna zi gandurile mele vor putea sa devina realitate.

Hrana Premium.. pentru animale.

Unul dintre marile dezavantaje ale Sighisoarei este lipsa bunastarii cu care ne obisnuieste Bucuresti-ul si orasele mari in general.. Hypermarket-ul. Despre Pet-Shop nici nu mai vorbesc. Singurele animale de companie din zona fiind porcii de mangalita si oile din Braite. Ca in orice oras de provincie care se bazeaza pe turism, mai gasesti si cate o gospodina posesoare de bichon dar in genere porci si vaci si oi pe unde arunci cate un ochi.

Trebuie sa mentionez ca in zona exista chiar o reticenta fata de animalele domestice. Sighisorean-ului nu-i plac animalele.. sau daca ii plac, ii plac doar in fata blocului unde le si incurajeaza prezenta, in special pisicilor.. animalul acela care face deobicei fericite femeile lipsite de alte feluri de romanta in viata reala. De cand am ajuns cu Seth in cetate, am avut incrancenari pe subiect cu majoritatea vecinelor. Sunt din nou misogin si insist ca nici un barbat nu a avut plangeri. In schimb vecina de la parter m-a acuzat ca Seth isi face ambele nevoi pe tocul usii domniei sale. Imaginati-va un Pit-Bull care incearca sa cace pe tocul usii si sa pise in timp ce eu, stapanul stau calm si ma relaxez la vederea demersului patrupedului meu preferat. Am convins-o ca nu sunt vinovat doar cand am rugat-o sa ma insoteasca la plimbarea zilnicia cu caiinele ca sa inteleaga treaba cu cantitatile si dimensiunile.. 

Dar nu aici vroiam sa ajung.. o iau ca de obicei pe aratura si uit de unde am plecat. Vorbeam despre absenta hypermarket-urilor sau a magazinelor de animale. Am amintit despre asta pentru ca in momentul in care am uitat sa aduc mancarea cainelui de la Bucuresti, a trebuit sa hranesc cainele cu un inlocuitor pana la revenirea mea in capitala. In Sighisoara exista Kaufland, Altex si de curand, Lidl. Singurul in care am gasit mancare premium pentru catei a fost Kaufland care avea si ate brand-uri in afara de cele individuale. Am cumparat asadar un sac de 3 kg de mancare premium sperand sa nu imi otravesc animalul de companie si am luat-o spre casa. Seth a infulecat jumatate de castron dupa care si-a luat locul pe canapea. Doua ore mai tarziu nori negri se abateau asupra fiintelor aflate in apartametul de la parter. Incet boabele isi faceau efectul si intrate intr-un stomac curat si tinut ca la casele mari, ieseau in forma gazoasa la fel de repede si consistent cum intrasera. Am crezut ca e normala o basina cand schimbi potolul.. vorba aia treci de la ceafa la rovegan.. buf. Ei bine aseara a trebuit instaurata starea de panica dupa trei zile de boabe premium. Am facut o oala uriasa de orez pentru animal si am adormit cu geamurile deschise peste tot cu exceptia camerei lui Vladimir, cu toate betigasele aromate aprinse infipt puternic in sacul de dormit. Am gasit alinarea in adierile inghetate care imi ajungeau la urechi aducandu-mi aminte de ce bine era cand mergeam iarna la Aqua Boulevard si faceam baie afara intr-o piscina uriasa fierbinte.

Spre miezul noptii, l-am simtit pe Seth, strecurandu-se langa mine ca sa se apere de frigul din casa. Grijile mi-au fost adeverite.. odata ajuns la caldura, in proximitatea stapanului preferat, a reinceput cosmarul.. simfonia celor mai puturoase basini, demna de stirpele britanice ale lui Seth.