pleshoo.blogspot.ro Web analytics

marți, 18 martie 2014

Dat dracu' protestu' la romani..

Ma aflu la butoane si este noapte.. poate 11,30. O buna prietena imi trimite un sms.. Bai, tu te uiti la Antena3? De ce as face asta, ma intreb in timp ce mecanic, apas pe telecomanda in cautare de dejectii. Recunosc figura parintelui pocait si pe cea a medicului fara diploma, aud doua vorbe si sting. O sunt pe amica mea si intreb: Asa, ce-i nou? Scrisorile sunt scoase a treia oara in exclusivitate acum!!! si ochii bulbucati sunt deja un loc comun. Nu, nu zice interlocutoarea mea, de doua ore il injura in continuu... Zic bine si noapte buna si ma culc. A doua zi il sun pe tata sa ii zic ca nepotu' se caca imprastiat si deci, nu poate merge la inot si la schimb primesc pe un ton jenat informatia.. Eh.. nimic nou (Sinteza Zilei n.r.) zice, dar am auzit ca 22 strange semnaturi pentru CNA si ca GDS-ul vrea sa organizeze un miting..
Dau pe net si descopar, recunosc cu emotie, ca aproape 1000 de insi semnau un protest impotriva abuzurilor Antenei 3. Am inceput desigur, sa promovez actul cat am putut de bine pana cand am gasit un link care ma ducea la ceva numit Noua Republica. Dau doua telefoane si aflu ca exista un domn Mihai Neamtu, conducatorul partidului mai sus mentionat si ca acest domn, desi bursier NEC, nu este cel mai bun sticker pe un protest apolitic. Ma uit dupa partid si gasesc o chemare in strada pro Andrei Plesu, trasa in culorile Rosiei Montane. Apas butonul de panica si caut mai adanc si incep sa gasesc chestii. O lozinca despre care participantii la trafic spuneau ca e simpatica: N-a citit Antena 3 cat a scris Plesu Andrei, vad si Jos Ponta si mai vad si ca se creaza o confuzie in ceea ce priveste locul de adunare.. GDS ne chema la statui la 18,30 si Noua Republica la fantani la 17,00. Ma ingrijorez si imi vad de treaba.
Duminica pe la cinci incep sa ma pregatesc de protest si imi indrept doamna spre statui trecand  insa prin fata fantanilor. Un jandarm explica unui grup ca singurul protest acceptat de Primaria Capitalei era cel al GDS de la statui cu incepere la ora 18,00. Zic multumesc si traversez ilegal. Il sun pe Andrei mic sa ii zic sa vina la statui si ma asez sub coada calului ca pe vremuri. Gasesc oameni misto', oameni pe care asteptam sa ii intalnesc intr-o asemenea adunare: Gabriel Liiceanu, Andrei Cornea, doctorii Vasile Ciubotaru si Apetrei, Stere Gulea etc. Fara megafoane, unii purtatori de ochelari ciacari altii de carti, oamenii protestau apolitic asa cum promisesera. Pe la sase fara un sfert isi face aparitia domnul Neamtu care incepe prin a chema oamenii la megafon cu incalzirea deja celebra online, N-a citit Antena 3 cat a scris Plesu Andrei. Omu' incepe sa imparta locatarilor prezenti mini pancarte A3 cu lozinci colorate in rosu si verde. Pe la sase si-un pic, am auzit primul Plesu Presedinte si m-am albit.. Pai futu-tu-i mama ei de treaba.. pe Plesu l-ai intrebat bai baiatule ce parere are despre asta? Te-ai gandit ca batranu' nu mai duce si ca tocmai ce ai dat apa la moara unor imbecili? Da de ce nu te duci tu la locul tau la fantana sa candidezi de-acolo la ceva.. nu stiu.. poate administrator de bloc ca pari genu'? Ce cauta aici Rosia Montana (despre care pot doar spune ca si-a gasit prost sustinatorii; ca daca o mai ardem mult in trend si pe bicicleta, se alege prafu' si de pamantul ala) si ce cauta sloganul de orice fel? Cuvintele lui Gabriel Liiceanu si ale lui Andrei Cornea s-au pierdut in megafonul partidului Noua Republica si oamenii aceia draguti si ingrijorati au inceput sa se retraga tristi spre casa. La sapte juma', injuram mocnit in fata unei palinci impecabile, data de niste oameni impecabili, intre prieteni La Copac.
Si dupa ce ca ma enervez ca nu poti face nimic curat in tara asta pentru ca te umple agora de cacat, imi mai aduce aminte si tata ca domnul Caragiale s-a tirat, ca Eminescu a luat-o razna si ca sunt puscariile pline de carturari. Hai las-o 'n plm.. iar o luam de la capat?

vineri, 14 martie 2014

Romanul de canapea sau despre frustrare si pizma..

O lupta onorabila se putea numi odata, acea lupta scurta al carei rezultat era asumat de ambele parti. Conducatorul unui grup putea fi provocat si in cele din urma invins de un alt membru al comunitatii, caz in care invinsii deveneau supusii invingatorului. Am folosit termenul onoare pentru ca despre asta cred eu ca este vorba.. Momentul in care  comunitatea isi asuma infrangerea si noua conducere ca rezultat al unei lupte ferme si corecte intre un lider si un challenger, necesita tarie de caracter si spirit puternic. Mai inseamna si educatie primara si mai inseamna si democratie si cateodata si respect. Statutul de invins era aspirational.. infrantul era din nou motivat iar de cele mai multe ori, din randurile celor invinsi se nastea un nou challenger. Putine popoare au reusit sa pastreze, macar la nivel de model, genul asta de existenta. Triburi putine, vikingi oha, tiganii adevarati s-au pierdut, japonia se cutremura intr-o lume moderna, china veche s-a naruit, mafia o arde in masini albe si prin cartier numa' show-off. Trebuiesc coaie ca sa pleci la razboi si se pare ca suntem in plina prohibitie. 
Alte modalitati de lupta, fie ele si neplacute la atingere, sunt tradarea si asasinatul. Parti integrante ale vietii politice, apar in toate oranduirile de-a lungul istoriei. Si pentru asta iti trebuie insa un rand de coaie.. mai mici si mai ascunse pentru a fi bine protejata semintia, dar prezente. In plus pentru ca tradarea sa fie implinita, tradatorul trebuie sa se afle in miezul lucrurilor, sa stie unde poate deversa si in ce fel iar asasinul, cel mai expus, trebuie sa ajunga discret la victima. Daca insa ne uitam la cateva dintre popoarele care s-au ridicat pe cele doua metode nu vedem chestii esential nasoale.. franta, italia, spania, si-au pastrat traditiile si isi pretuiesc cetatenii si valorile nationale indiferent de suisurile sau coborasurile aferente vremurilor.
Am facut acest preambul pentru a putea ajunge cumva justificat la Romania de azi. Cu riscul de a mi se spune ca ma bag intr-o galeata gresita si ca de unde si pana unde eu, un art parat si un fisu' lu' Plesu de mana a treia, am tupeul sa-mi dau cu parerea, constat ca romanul, natie influentabila cu usurinta de tradatori si asasini dar speriat de verticalitate ca dracu' de tamaie, a deprins un obicei curios: datu' cu stangu'-n dreptu'. De mici am avut o atractie pentru autodistrugere.. dam foc recoltelor, otravim fantanile si ne omoram copii ca sa nu-i omoare altcineva. Cum se trezeste unul mai destept sau mai cu drag de treaba ii si dam la cap. Capra vecinului trebuie sa moara si odata cu ea si cei vinovati de existenta sarmanei vietati. Astfel, forta politica romaneasca se afla intr-un start permanent. Care ajunge primul.. nu undeva, nu ceva.. doar primul. Intelegem prin primul cel care poate sa faca ce vrea fara sa pateasca nimic.. sau cel putin nu imediat. Sa nu ne imbatam cu apa rece.. nu sustin ca mai exista inca politicieni care vor exclusiv binele natiunii.. nu. Nu s-a nascut inca conducatorul roman care sa construiasca bine dintr-o garsoniera in Berceni.. toti fura si pana la judecata de apoi, va trebui sa traim cu asta; pe mine insa ma intereseaza cei care inteleg ca nu poti fura fara sa lasi in urma ta macar cateva firmituri si ma intereseaza cei care inteleg ca trebuie sa ai ce si de unde fura. Romania devine incet o pusculita goala, o tara fara identitate si cultura, fara valori si fara arhitectura. Daramam trecut sub pavilionul renasterii in timp ce cainii stapanirii se hraneasc liber cu ce avem mai bun si isi primesc premiul din varful gramezii de cadavre. Subcultura da din coate si reuseste in lipsa unui vaccin. In tot acest timp oamenii revin pe santierele unui proaspat turn Babel.
Din cenusa campului de bataie, apare asadar romanul de calitate, bataiosul posesor al sabiei dreptatii, autoinaltat la rangul de vox populi. In aceasta categorie intra cu maxim de punctaj, frustratul fara coaie care nu a reusit sa impinga usa care da spre bunastare ramanand astfel un scapatat al unei mediocritati pizmase. Personajul in discutie poate fi recunoscut cu usurinta.. este usor de gasit in siguranta oferita de o canapea confortabila (rapciugoasa fie din cauza ca fix inainte sa cheme tapiterul i-a intrat clientul la puscarie si a ramas cu facturile neincasate, fie pentru a afisa o austeritate spirituala justificata in fapt doar de lipsa unui buget care sa ii permita implinirea viselor) si mai poate fi gasit si la fantana de la universitate unde impreuna cu doi confrati pune la cale salvarea universala pe care ulterior o abandoneaza fix in momentul in care apare riscul unei lupte reale. Romanul de calitate are un tel unic, moartea dusmanului de clasa.. cu mentiunea ca fapta trebuie sa fie savarsita de altcineva (lipsa organelor necesare). Daca nu se gaseste nimeni sa duca la indeplinire planul sau, atunci decide sa paraseasca tara plin de dispret pentru slabiciunea compatriotilor sai cu un dramatic nu ma merita. Desigur, personajul nostru nu poate face nimic concret intrucat fie nu suporta sa vada sange fie se erijeaza in ganditorul solutiei ideale, cel fara de care concetatenii nu ar avea o directie corecta; Am facut planul.. voi oamenii de jos nu mai trebuie decat sa duceti planul meu genial la indeplinire.. asta-i tot.. ah.. si sa ma si platiti pentru asta. In fapt, romanul de calitate este sabotorul oricarei cauze care nu ii apartine si labagiul care nu e in stare nici sa bata singur un cui. Principiul feminin daca eu nu te am, nu te are nimeni, are putere constitutionala in constiinta mirobolantului ganditor. Nu merge la servici pentru ca nu il merita nici o institutie si alege monstruozitatea ca noi cei de jos sa vedem cum e. Am citit la un moment dat un text in care o tanara speranta de calitate spunea ca daca trebuie sa aleaga intre Hitler si Basescu il va alege neindoios pe primul. Telul amicului in discutie era moartea lui Base' si daca tre sa vina un monstru sa redeschida lagarele de concentrare pentru ca Romania sa isi recastige coloana vertebrala el isi asuma asta.. ascuns intr-o groapa de cacat sau sub un palmier mediteraneean dar isi asuma. Acelasi personaj se gandea insa cu cateva zile in urma, sa accepte o comanda de la Elena Udrea daca cumva se ivea ocazia, ca vorba aia.. prostitutie sa fie, dar sa o stim si noi.. Din acelasi registru face parte si domnul Gadea.. Improasca cu cacat de la umbra bodygarzilor. Sunt convins ca individul evita sa ajunga pe strada fara muschi la el sau ca daca ar da bot in bot la vreo chermeza cu Plesu sr. sau cu oricare dintre victimele sale, si-ar varsa paharul de vin pe camasa si ar fugi pe geamul de la buda. Domnul Gadea vorbeste cu usurinta la televizor despre o perioada pe care nu o cunoaste unor oameni care inca suspina nostalgic la amintirea sedintelor de partid sau a unora carora li se pare distractiv sa spui muie in public. Sa il faci pe Andrei Plesu sluga comunista in timp ce tu aproape ca i-ai facut rana pe pula unuia din cei mai mari securisti din tara de umbla saracu' om cu urme de dinti in pantaloni si cu cacat pe deget? E tare dom'le si merge si fara coaie.
Nu insist.. ma opresc momentan pentru ca imi dau seama in timp ce scriu ca in jurul meu incepe sa putrezeasca si umbra de speranta pe care o mai aveam. Si incep si sa aud ca sunt fie basist fie obraznic, si aud si ca demonstratia impotriva Antenei este organizata de mafia lui Basescu, si ca profesorii universitari din toata Europa au fost mituiti de Basescu sa semneze manifestul pro Plesu, si tot asa ajung la concluzia ca lumea e invers si ca "jurul" meu e din ce in ce mai gresit si ca nici nu e vreo cale de scapare din starea asta mediocra si cacacioasa. Traim intr-o tara invinsa care nu vrea sa isi asume nimic din infrangere. Am ales un marinar pe post de presedinte si acu ne enervam ca am ajuns la carma lui.. Uitam ca l-am ales tocmai pentru ca era cocalar si asta era o calitate in lupta impotriva lui Nastase. Acu ne pute si strigam dupa calau.. fix ca atunci. Sunt curios ce urmeaza marinarului.. hinghierii?
Ma insel prea des in ultima vreme cand e vorba de oameni. Am dat suficiente circumstante unor animale care nu au nimic sfant si trag prea mult la un car cu boi care se opintesc indarat. Ma gandesc trag doar la al meu si sa reincep sa scriu de ras ca pe vremuri. Rasul romanesc a mai reusit sa ne tina in picioare o data.. poate ne iese si de data asta.. desi nu cred. Pizmasii umbla liber in democratie.. ca de aia s-au bucurat de revolutie.. ca au murit oameni degeaba. Va pup.

vineri, 27 decembrie 2013

Dorinta de urat..

Am fost anul trecut la un interviu pentru un job intr-o agentie.. Firma de HR care m-a invitat la discutii m-a anuntat dupa o luna de interviuri, cv-uri si alte iuri, ca sunt Over Qualified. In contextul in care job-ul pentru care aplicasem era de director de creatie, am fost putin nedumerit.. va trebuie unul mai prost? Am intrebat nu am dat cu paru'. Ei bine da.. toturor ne trebuie mai prost, mai urat si mai de cacat. Vietile noastre cotidiene dovedesc asta cu prisosinta. Si vad ca insistam..

Act of God.. avem o viata, cum procedam?

In acceptiunea oamenilor de asigurari, Act of God reprezinta orice calamitate naturala care i-ar putea responsabiliza, ceva ce odata asigurat este un factor potential al unui faliment eminent. Daca ti-a traznit casa, se numeste ca asa a vrut Dumnezeu.. e mana Lui. In atare situatie, nu platim noi pentru supararile stapanirii.
Din lipsa de ocupatie, am decis sa pun pe hartie o lista de situatii care ar putea trece ca Act of God fara sa fie implicate in vreun fel asigurarile. Asa.. chestii care iti fut viata implacabil si pentru care nu exista nici explicatii si nici despagubiri. Avem deci o viata in care suntem propulsati cu plinul facut la 18 ani. Nimeni nu iti strica aplombul supunand ca autonomia de care te poti bucura este relativ mica. Iti da mama casa dar nu te astepti la cheltuielile de intretinere, te invarti de un job dar nu te astepti sa trebuiasca sa prestezi zilnic, ai si ceva prieteni dar nu prevezi costul berilor care intretin amicitiile. Daca esti baietel, incepi sa planuiesti.. dace esti fetita, incepi sa nu faci nimic. Ca baietel incepi prin a rezolva problema numarul unu: intai de toate trebuie sa poti face ce vrei, macar o vreme, ca sa iti scoti parleala pentru dupa-amiezele de teme sub privirile severe ale parintilor. Incerci job-uri diverse pana cand gasesti ce-ti trebuie/place, mai bei o bere, mai faci o prostie, mai combini cate ceva.. the usual. Dupa 30 de ani, odata cu prima sticla pe care nu o poti termina si cu primul rasarit pe care nu apuci sa il vezi fiind fie beat mort intr-un sant fie sforaind cu aprindere in confortul personal, incepi sa te gandesti ca nu ar fi rau sa si costruiesti ceva.. orice. Incerci sa dai un sens vietii despre care acum, la maturitate, stii ca e pe cale sa se duca in masa. Valorile adolescentei sunt inlocuite de ingrijorari usoare. Noi valori inlocuiesc terfeleala care iti tine loc de minte si incepi sa vrei pentru tine ceva bun.. o relatie stabila, un copil/o familie, o pensie cinstita, un infarct rapid si un coparseu din care sa nu te versi inainte de groapa. Avansezi deci in varsta in felul acesta si pe la 40 cand ti-e lumea mai draga, se intampla ceva si mansarda da reset; orice ai construit pana atunci devine neimportant pentru ca iti dai seama ca nu vei fi vesnic tanar. Nimeni nu realizeaza esenta vorbei Nu da cioara din mana pe vrabia de pe gard.. In acel moment variantele pe care le accesam sunt aceleasi la orice individ. Baietii au senzatia ca de fapt ultimii 15 ani au fost o cadere stupida si revin la jocurile de societate (futut, baut etc.) pentru ca vorba aia'.. cine sa ne stea tocmai noua in cale, iar fetitele vor sa acumuleze furori ca sa aibe clasorul plin la pensie cand nu o sa mai vrea nimeni sa le ia la mare. Fara sa ne dam seama lasam loc penibilului in casa.. Baietii ajung niste libidinosi cu veleitati de fante iar fetele ajung cu rapiditate in carnetelul care marcheaza victoriile unor taximetristi de ocazie. Ce poate fi mai frumos decat un barbat in toata firea, mort de beat, dansand jucaus in jurul unor adolescente proaspete sau decat o milfa cu spirit de competitie care crede ca fututul te confirma si ca mana din chiloti este un gest de apreciere. Fara sa realizezi, te apropii incet de singuratatea alergatorului de cursa lunga.. Parintii se duc si odata cu ei si sansa unei bucatele de paine pe timp de somaj, prietenii dispar incet, fie pentru ca si pe ei ii ajung necazurile tale fie pentru ca criza varstei a treia a durat mai putin in cazul lor si nu in ultimul rand iti dispare si cheful de viata, inlocuit de o depresie abundenta care te transforma in nedoritul de drept comun. In copilarie, parintii nostri incearca vehement sa ne pregateasca pentru acest parcurs idiot dar stim deja ce se intampla cu sfaturile lor.. ajung desigur in cur. Scuza pentru tot acest travaliu inteligent este de cee mai multe ori.. Asa a vrut Dumnezeu.. Si noi, asemeni companiilor de asigurari, punem pe masa pe Act of God cu nonsalanta trista a unui looser de meserie. Nu avem nimic? Act of God! Am muncit ca prostii sa multumim un ingrat care ne lasa balta la primul hop? Act of God! In general  suntem prosti pentru pentru ca la penthouse s-a luat o decizie. Lipsa asumarii unei varste sau a unui traseu coerent produce mediocritate.. nu-i mare lucru; insa lipsa dorintei si a coloanei vertebrale, incapacitatea de a da coltul cu mandrie sau prioritizarea paguboasa sunt cateva din motivele decaderii rasei. Vorba doctorului meu.. Nu ne-am speriat destul.. Atata timp cat Potopul vine rar iar rezolvarile a la Sodoma si Gomora nu sunt neaparat decizii cotidiene, Atata timp cat caldura este suportabila si cimitirele fac fata, omul va reusi sa se autodistruga vesel dar eficient. Suntem singura calamitate de neasigurat.

La urma urmei femeia insasi este reprezentarea a unui Act of God impecabil iar barbatul este idiotul care o certifica.. venim la pachet dar fara instructiuni. Sa ne calcam deci in picioare pana cand o sa se gineasca Cel de Sus ca nu suntem combinatie..

marți, 16 aprilie 2013

American horror story indeed..

Am fost convins de cativa prieteni sa vad serialul American Horror Story.. Nu suport serialele deloc. Ideea asteptarii nu ma coafeaza.. evit in general sa devin sclavul unui to be continued mediocru, propus de cine stie ce trust media doar pentru a-mi justifica timpul liber sau pentru a ma relaxa segmentat dupa bunul plac al unor necunoscuti; calupurile publicitare sunt deja prea mult.. mai ales atunci cand transforma un film de arta intr-un serial cu final neasteptat.
Am obtinut deci primul sezon al serialului amintit si m-am pus in fata televizorului intru' vizionare. Doamna mea, contestatar notoriu al genului horror, a acceptat sa participe alaturi de mine la proiectie convinsa si ea de parerile sfatuitorilor mei. 12 episoade mai tarziu, ne aflam pe canapea in stare de perplexitate. Sentimentul de goliciune sufleteasca cat casa si gandurile.. pe camp. Sa vedem..
Pe ecran isi duce crucea o distributie fara continut sustinuta onorabil de Jessica Lange, o adevarata doamna a cinematografiei contemporane cu un parcurs cel putin interesant. Nu multe starlete porno au reusit sa impuna o tinuta impecabila in cinematografia de referinta. E greu sa ajungi dintr-un gang-bang penal in bratele lui Jack Nicholson in mirificul Postasul suna intotdeauna de doua ori sau sa intrupezi atat de curat moartea in All That Jazz-ul lui Fosse.
Pentru cine nu stie, American Horror Story propune povestea unei case bantuite din orasul ingerilor (n.a. Los Angeles). Pana aici nimic nou, nimic spectaculos. O familie nefericita se muta pentru reparatiuni sufletesti intr-un spatiu nou si promitator.. El a inselat-o, ea nu iarta, copilul este desigur traumatizat deci se indragosteste de nimeni altul decat de spiritul cel mai nasol din casa bantuita si in final moare. In casa cu pricina in general se cam moare.. cum se muta cineva in locatie cum da coltul in circumstante misterioase. Ei bine fix aici incepe treaba.. moartea nu schimba cu nimic existenta raposatilor. Intr-o incercare stupida de Al Saselea Simt, combinata cu putin Poltergeist si asezonata nepotrivit cu ceva The Frightenerstoti mortii raman rezidenti ai casei pentru eternitate. Sufletul nu mai are nici o sansa la izbavire. Rezolvata sau nu, frustrarea spiritului ramane chiar si dupa absolvire. Am fost razbunat sau am finalizat penitente?.. nu importa.. imi continui bantuiala violenta just for fun. Rai, Iad.. nu exista. Filmul prezinta o insiruire de orori gratuite fara sa lase nici o umbra de speranta partilor implicate care ajung sa aglomereze un spatiu din ce in ce mai stramt. Daca toate aceste detalii nu ingrijoreaza major in contextul in care zilnic industria cinematografica produce subcultura si mediocritate, mesajele pe care le transmite filmul in cauza, potentialele modele etalate pe parcursul unui sezon intreg si sugestiile aruncate la intamplare, ma sperie groaznic. O fiica isi trimite mama  intr-un ospiciu si ulterior o si omoara (indirect) in timp ce micuta asista cu nonsalanta unui necunoscut, dogmele se altereaza, adolescentii se sinucid relaxat sau devin criminali in serie pasionati, tatii sunt adulteri iar mamele tortionare. Important insa este felul in care am ajuns sa privesc eu insumi fiecare episod in parte.. dupa primele doua, nimic nu-mi parea nelalocul lui. Nu ma mai speria nimic.. mi-am dat seama ca serialul imi modifica perceptia: oroarea devenise fireasca. Constanta cu care se derulau violentele, rapiditatea cu care umanitatea disparea facand loc unei lumi apocaliptice, disparitia binelui in totalitate si anularea raului ca fenomen, m-au facut sa pierd directia.. Percepeam American Horror Story in acelasi mod in care percep stirile. A mai murit unu' da nu-i nimic ca acum e bine si o violeaza pe vecina de palier fara nici un fel de grija, colega de banca s-a sinucis pe motiv de soarele de dimineata dar acum e totul ok bantuie copiii prin parc, Rahova trebuie evitata pentru ca e plin de varcolaci mai ales in zona pietei, legea a disparut, criminalii sunt deja morti si deci nu pot fi pedepsiti.
Am vazut deci un film in care un viol poate fi justificat de o urmare benefica. Am regulat-o pe ma-ta da' a fost spre binele ei.. Asta e tema.. La urma existam fericiti in comunitatea noastra de gresiti pana la finele timpului si inca ceva dupa. Hai sa cautam o lume in care putem face orice... si daca tot nu ne pedepseste nimeni, hai macar sa o facem lata.
Nu vreau sa vada fiu-meu genul asta de filme.. si asa nu vrea sa invete tabla inmultirii. Daca afla ca poate sa se faca spirit violator cand o fi mare s-a ales prafu de viitoru' meu.