De-a baba oarba..

Oricat de departe as vrea sa ma tin de politica, nu ma pot abtine.. nu cand prin parlament se voteaza de parca oamenii aia au fost pusi acolo ca sa desparta betisoarele de marocco pe culori. Una din conditiile care stau la baza unei democratii, este capacitatea de a asculta si parerea dusmanului tau si mai mult, in cazul in care se dovedeste viabila, sa ajunga sa fie pusa in practica indiferent de culoarea politica a celui care a propus proiectul de lege. In 20 de ani, tarisoara noastra a beneficiat doar de legile pachetului majoritar. Politicienii se haituiesc cu consecventa, asteptand sa le vina randul la putere. Odata ajunsi acolo, darama tot ce au facut inaintasii lor si vin cu oferte proaspete ca sa arate si ei sunt capabili. Traim rezultatele fara consitenta ale unei curse stupide.. singurele legi care trec sunt cele ale puterii si cele care cad apartin opozitiei.. calitatea nu importa. Nu stiu de ce opozitia mai merge la munca.. e complet aberant.. poate doar ca sa fie la curent cu viciile puterii. Ca romanii nu intereseaza pe nimeni, stim deja.. In afara de perioada campaniilor electorale nu prea conteaza ce vrem noi astia de la munca de jos. Suntem buni de stampila nu de papagal. Romania este cred singura tara in care daca esti in opozitie se numeste ca ai pierdut si ca singura ocupatie posibila este depunerea de motiuni.. din cand in cand mai facem putin tapaj cat sa ne justificam salariul si sa ridicam audienta mediilor care ne sustin. Nu stiu nici daca mai exista vreo tara in care un partid cu traditioe de dreapta sa iasa in parc cu protectorul proletariatului. Cat de disperati sa fie incat sa faca genul asta de aliante. Curvasaria asta de mana a treia arata cam ce clasa politica ne pastoreste. Toate aceste detalii ne sunt insa hipercunoscute. Stim ca suntem niste maimute care ne milogim pentru un creion colorat si o punga portocalie, putem fi cumparati cu usurinta cu care prostesti un catel cu o bucatica de zahar. La o conferinta nu de mult, Herta Muller spunea ca in Romania pre decembrista nu era mare lucru sa te tii curat in limbaj sau atitudine.. cred ca intr-o tara in care se da votul pe 25 de lei, coloana vertebrala ar trebui apreciata mai mult. Toate ca toate dar cand vine vorba de TVA.. ne-am batut propriul record. Daca in comunism legile se votau in acelasi birou in care se si nasteau, in democratie si macar din complezenta pentru cretinii care te-au votat ar trebui sa arunci un ochi peste ce urmeaza sa votezi sau sa blamezi. Nu si in Romania.. la noi e mai simplu: Rosu sau orange? Rosu.. impotriva! De data asta insa parlamentarii puterii au fost mai simpatici.. Nu au intrebat nici ce culoare are legea nici despre ce e vorba. E ceva cu TVA? A noastra trebuie sa fie.. si uite.. unul de-ai nostri a ridicat mana.. doar nu se scarpina in cap.. SUNTEM PENTRU! Si uite asa ne dam cu stangul in dreptul si TVA scade din nou la produsele alimentare si puterea tace si inghite pentru ca sa vii si sa spui public ca ai gresit sau ca nici macar nu te-ai uitat peste hartii.. totusi.. cata nesimtit sa fii. Aici incepe distractia. Opozitia se foloseste de moment ca sa arate, pe buna dreptate de altfel, ca puterea are o durere undeva in zona posterioara cand e vorba de popor, iar puterea crede ca se scuza venind cu tot felu de tampenii care nu au alt rezultat in afara compromiterii cea mai de jos. Daca eram nemti toti, la o asemenea gafa politica se lasa cu schimbari majore.. nu in Romania. La noi vine opozitia din nou cu o motiune, mogulii au carne de tun inca doua saptamani si noi ramanem ca deobicei pe langa drum. Mai conteaza? Daca e sa numaram, mai avem de stat inca vreo 30 de ani si ne punem noi.. iar.

Accesul interzis..

Trebuia sa ajung in barul unui prieten undeva langa Piata Rosetti. In principiu cunosc suficient de bine orasul ca sa ma descurc fara sa ma poticnesc in vreun blocaj, de data asta insa am avut o experienta halucinanta. Stiam strada pe care trebuia sa ajung si stiam si intrarile conexe.. le-am luat pe rand. La intrarea fiecareia din cele trei variante era pus semnul Accesul interzis. Dupa ce m-am invartit de doua ori de jur imprejur am decis sa o ard romaneste si am intrat pe sens interzis, am parcat imediat ce am gasit un loc si am iesit cu spatele cand mi-am terminat treaba. Sunt foarte curios cine este responsabil de instalarea semnelor de circulatie si ma intreb daca la primarie se organizeaza concursuri de tip Cine incurca soferii mai abitir sau Cum sa ajutam politia sa dea mai multe amenzi pe metru patrat? Plec de la amicul meu incalcand cateva reguli de circulatie ca altfel nu se putea si ma indrept spre parcul Eroilor Sanitari sa bucur si cainele cu ceva aer curat asezonat cu niscaiva miscare. Parchez masina pe stradutele Cotrocenilor, imi cumpar un pachet de tigari de la mini-market-ul din colt si dau sa intru in parc. Pe una din laturile parcului, regele conjugarilor si al Rahovei a amenajat un spatiu inchis pentru caini. Intrarea in locul de joaca pentru animale se face prin parc; intri pe prima alee in dreapta si la 30 de metri gata.. Toate bune.. Atat doar ca la intrarea in parc si in speta pe aleea care da catre tarc sta un panou mare pe care scrie: Accesul cainilor in parc strict interzis! Stau perplex in fata panoului si nu stiu ce sa fac. Caut sa descopar o alta intrare in locul de joaca.. poate n-am vazut-o eu.. nimic. In timp ce imi aduc aminte amuzat de circuitul facut pe stradutele fara intrare, vad in parc o haita de caini maidanezi plimbandu-se relaxati pe aleile parcului fara sa tina seama de avertizarile marelui primar. Ma prind deci cum stau lucrurile si imi fac treaba.. si eu si cainele. Conduc linistit spre casa si imi aduc aminte ca zilele trecute ma oprisem la Mall in Baneasa cat sa imi beau cafeaua si sa mananc un dulce.. super dulce. E acolo o pravalie care se numeste Cinnabon. Au niste gogosi fabuloase facute la cuptor cu creme nebune de vanilie, ciocolata si caramel. Nu poti sa mananci mai mult de doua si chiar si asa dupa festin trebuie sa zaci o vreme cu un litru de apa rece la indemana. Detour-ul asta gastronomic nu este intamplator si nici fara legatura cu randurile de mai sus. Am incercat sa parchez masina in parcarea Mall-ului si nu reusesc.. o droaie de masini puse de-a valma sau lasate de-a curmezisul pe avarie. In toata invalmaseala asta remarc un sir lung de locuri de parcare gol.. cel putin 20 de locuri de-a lungul unui trotuar ascuns in spatele unor boscheti. Fug in speranta ca spatiul verde a opturat vederea agera a soferului roman si descopar, deja amuzat, crunta realitate.. 20 de locuri rezervate handicapatilor. In Franta parcarea pe un asemenea loc se pedepseste cu amenda de 135 de euro. Atunci cand sunt proiectate parcarile cu pricina, se fac deobicei niste studii in urma carora se hotaraste cate locuri trebuie rezervate persoanelor cu dizabilitati. De cand ma stiu in Romania post revolutionara nu cred ca am vazut mai mult de doua ori locurile respective ocupate.. nu pe bune cel putin. Fereasca Dumnezeu sa fii in scaun cu rotile si sa vrei sa mergi cu metroul sau sa iti faci cumparaturile la un magazin de cartier sau chiar sa te duci la servici.. accesoriile speciale (lift, scari, maini curente etc.) lipsesc cu desavarsire.. nici prin showroom-uri nu prea vezi oferte de masini accesorizate pentru diversele tipuri de handicap. Poti face o masina pe comanda dar exceptand mogulii ma indoiesc ca romanii de rand se invart de banii necesari unui asemenea vehicol, asa ca daca tot nu suntem in stare sa ii ajutam cu altceva, macar parcari la mall sa le facem..  Strada pe care se afla serviciul pasapoarte, unde se afla pe vremuri consulatul canadian si fosta Uniune a Artistilor Plastici, este acum un fel de proprietate a moldovenilor care au reusit sa se uneasca cu tara.. nu stiu nici de ce si nici cum au reusit toti mafiotii basarabeni sa isi faca cuibul in buricul capitalei si nici nu intru in alte detalii. O vreme am avut biroul in apropiere asa ca parcurgeam zilnic straduta in cauza. La intrarea pe Iorga  din Bulevardul Dacia, sta mandru un semn care interzice accesul pe strada, exceptie facand riveranii. La fel insa si din sens opus. Nu ar fi mare smecherie daca langa primul nu ar fi instalat si un semn de sens unic. Zilnic strada este blocata de masini care de care mai riverane.. ai putea chiar zice daca te iei dupa discursul soferilor, ca undeva in subteran locuiesc mii de oameni, toti riverani desigur.. nu ca ar sti multi ce inseamna care va sa zica cuvantul in discutie. Acum ceva vreme Victoria Beckham marturisea suporterilor ca nu a citit nici o carte in viata ei si ca e multumita ca nu si-a umplut capul cu aberatiile unora pe care nici macar nu ii cunoaste.. Un an mai tarziu si-a scris memoriile. Sunt interzis.. ca accesul. Noroc ca noi nu respectam nici o lege ca altfel am ramane blocati..

De profesie kitsch..

Dintre toate confuziile pe care le traieste poporul roman, una din ele imi zgarie retina si imi deranjeaza auzul.. statutul VIP. E clar ca motivul principal al nerealizarii acestei tari se datoreaza faptului ca intelegem totul pe dos, depreciem valoarea.. Dupa 18 ani de publicitate pot spune fara probleme ca in Romania nu poate fi implementata nici o regula internationala de marketing. Daca vrem sa avem rezultate cu o campanie de publicitate, ar trebui sa studiem pietele europene si sa facem fix invers. Fie ca plagiem, fie ca dam sensuri anapoda mesajelor publicitare, produsul final nu ne face cinste. Un exemplu care imi vine la indemana este o campanie outdoor la un iaurt, daca nu ma insel grecesc. Layout-ul prezenta o pereche de sani generosi impachetati intr-un sutien alb imprimat cu fructe (in functie de aroma produsului promovat), totul invaluit in valuri cremoase de iaurt. Nu vreau sa fac analogia produsului si sa ajung la concluzia ca iaurtul este de fapt lapte stricat si ca ideea unor sani materni care produc lapte gata prins nu m-i se pare deloc ce trebuie. Nu vreau nici macar sa ma gandesc la target-ul pe care agentia ar fi trebuit sa il atinga.. deobicei produsele alimentare sunt cumparate de mame grijulii si nu de tatici colectionari de reviste deocheate. Dar pot sa ma enervez ca un client cu siguranta expat, traieste cu impresia ca suntem un popor de obsedati sexuali. E adevarat ca daca vezi studiile de audienta facute pe majoritatea mediilor romanesti, ai sa descoperi ca la putere sunt Vacanta Mare, pornografiile de mana a doua si celebritatile contrafacute.. Eh.. aici vroiam sa ajung. Oriunde te-ai afla pe pamantul asta mare, personalitatile cu statut VIP sunt reprezentative pentru tara lor. Atentie.. nu vorbim de star-uri sau de celebritati media. Pentru a deveni Very Important Person, trebuie sa muncesti taticu', dar nu la telenovela, nici la querrida si nici la DEKO Cafe. Un VIP trebuie sa poata reprezenta mandru fie o profesie, fie o tara, fie o idee. De cele mai multe ori, in lume VIP-urile apar in lumea politica, in literatura sau in sistemul economic. Mai sunt clasificati VIP si cei care aduc beneficii in industrie sau cei care participa la evolutia stiintei. Inainte de '89, eram educati fie sa ne remarcam in meseria noastra fie sa ne pregatim intelectual pentru emigrare. Daca intrebai un copil ce vrea sa se faca atunci cand va fi mare, raspunsurile variau intre balerina si cosmonaut. Care mai de care ne doream sa fim doctori, piloti, inventatori etc. Acum copii vor sa se faca Pepe, Irina Columbeanu, Razvan si Dani, Mihaescu sau Flooooooriiiiiiiiin Calinescuuu. Mai sunt si copii cu probleme care vor sa se faca Vadim sau Funar sau Boc sau Geoana si mai sunt si interlopii care vor sa se faca fie Minune fie Adrian Nastase. Indiferent de ce vor reusi in viata, telefonul mobil, masina de fite si shoping-ul la Monte Carlo sunt un must. Zilele trecute m-am certat cu un amic care imi spunea ca de vina pentru traficul bucurestean se face vinovata proasta manageriere a infrastructurii.. de exemplu sustinea ca in loc sa facem un pasaj supra terran la Basarab mai bine mutam Gara de Nord la Podul Constanta. Nu stiu daca din punct de vedere economic era mai bine, dar sunt convins ca motivul pentru care in Bucuresti parcurgi 10 km in 90 de minute nu are nici o legatura nici cu tramvaiul, nici cu sensurile unice puse complet varza. Are legatura cu nesimtirea.. Daaa. Daca am respecta regulile de circulatie, sau mai bine, daca am respecta ceea ce legea numeste partenberi de trafic, tare bine ne-ar mai fi. Blocam consecvent intersectiile pe principiul daca nu trec eu nu trece nimeni, suntem singurii conducatori auto din lume care mai ocolim centrul imaginar al intersectiei si preferam sa ne lovim masinile si sa stam la coada ore intregi la politie in loc sa lasam de la noi. Revenind la tema de azi, putem oare estima ca toate neajunsurile se datoreaza modelelor pe care societatea le creeaza? Cred ca din plin. Sarko' trimite tiganii acasa iar tara noastra trece drept una de infractori de drept comun. Oare tiganii adevarati nu au nimic de zis? Nu ii deranjeaza oare pe vorbitorii celor 27 de dialecte ca niste golani ii fac de cacao prin lume? Ieri un infractor care a ucis o romanca in Italia a fost primit in puscarie pe covor rosu.. VIP-urile pe care media le-a promovat ne anuleaza ca civilizatie. Pentru tot mapamondul definitia termenului VIP este Persoana foarte importanta, persoana de marca, personalitate, (din engleza / acronim / Very Important Person). Atata timp cat Romania iese la rampa cu toate maimutele, nu cred ca ar trebui sa ne miram de perceptia pe care o are occidentul fata de tara noastra. Pai  cand o emisiune care se numeste VIP confunda mondenul cu personalitatea si ne prezinta ca marca barfele de duzina din lumea buna, o sa ne fie tare greu sa iesim din cacat. Mai avem o sansa.. deobicei oamenii ajung la batranete sa realizeze unde au gresit si rareori, reusesc sa repare greselile tineretii. Pana cand ne vom pregati sa ii uram lui Brancu pensionare fericita, zic sa nu ne mai agitam degeaba. Romanului ii place kitsch-ul.. brelocurile de plastic, imprimeurile cu Doru Octavian Dumitru, telenovelele, camasile bleu cu guler alb, notele de plata mari pentru servicii mici, masinile smechere pe asfaltul ciobit, microfonul Zavorancei de la OTV si vai.. lista este atat de lunga. Facem cumva?.. In Puii Mei!.. ca place si asta.

2012..

O noua moda tinde sa ne schimbe vietile deja tumultoase.. 2012. Productia hollywoodiana nu a facut decat sa intareasca profetiile deja hyper-mediatizate referitoare la sfarsitul lumii. Daca pana acum deasupra fiecarui revelion milenar a plutit un nor de indoiala raportat la ziua de maine, acum toate teoriile conspirative s-au unit intr-o noua varianta de final. Daca pana acum sfarsitul venea agresiv, cu foc si para, cutremure si cataclisme de tot soiu', acum se va materializa intr-o lectie de moralitate divina cu iz buddist.. nu potop, nu sodoma; vom fi trimisi inapoi in timp la inceputurile civilizatiei dar cu mintea de acum. Vom sti ce inseamna internet doar ca nu vom avea curent electric. o sa o luam de la zero ca asa ne trebuie. Sunt de acord in totalitate cu pedeapsa divina in contextul in care este cert ca suntem o rasa incapabila de prezervare. cum ne da cineva o jucarie, in cateva zile o punem pe butuci. Argumentam desigur distrugerea.. e spre binele omenirii. Indiferent de obiectul distrugerii, motivatia e abila. Vrem sa vedem ce e inauntru fie ca sa facem mai multe fie ca sa fim siguri ca nu cauzeaza etc. E clar ca am bulit toate bunatatile pe care divinitatea le-a pus pe masa.. dam foc la paduri desi nu ne impinge scrisul de la spate, mancam plastic in loc sa ne bucuram de natura, omoram ozonul ca sa ne dam cu el la subrat, trecem oxigenul prin esapamente ca ne prea frig si asa mai departe. Nu cred sa existe cineva care sa creada cu adevarat ca toate astea vor dura o vesnicie.. N-ai cum sa fii atat de bou. Atata doar ca fiecare credem ca nu se va intampla nimic rau in timpul nostru sau al copiilor nostri. Ne luam doza de minciuna cu o constanta de invidiat in timp ce de planeta si de tot ce am construit se alege prafu'. Constat insa ca toata nebunia asta cu apocalipsa de catifea face o gramada de adepti. Nu contest ca pierduti in majoritate se afla si capete luminate insa putinii obsedati de marele final pe care i-am intalnit, sunt in mare parte niste looseri dedicati lancezelii. Personaje care isi petrec viata in varful patului asteptand sa vina cineva cu tartina si ceaiul de preferinta de-a moaca, care isi ascund neputinta in spatele discursurilor mediocre despre obstacolele pe care societatea le ridica in calea realizarii lor, au reusit sa ridice profetiile apocaliptice la statutul de religie. Ei bine am aflat ca asa, din varful patului, se obtine purificarea spirituala atat de necesara trecerii la un alt nivel, intr-o alta dimensiune. Am vorbit de curand cu una din prezentele feminine care mi-au tranzitat viata, prezenta pe care o incadrez discret in categoria oamenilor care evita responsabilitatea in favoarea purificarii. Dupa ce am aflat ca suntem departe de a ne fi incheiat socotelile incepute de altfel cu mult inainte sa ne fi nascut si ca sufletele noastre nu isi vor gasi linistea decat peste cine stie cate generatii, reincarnate in chip de tata si fiica intr-o viata viitoare, am aflat ca motivul pentru care viata mea s-a tot poticnit in ultima vreme se datoreaza energiilor negative acumulate in ultimii ani. Nu era ingrijorata ca afacerile merg prost sau ca bucata de paine e din ce in ce mai greu de castigat. Mihai nu te mai gandi la bani si la pamantesc.. iti distruge aura. Se temea ca din cauza negurii care ma inconjoara nu voi putea trece dincolo in 2012. O sa vezi.. trebuie sa te numeri printre cei alesi si asa cum esti acum mi-e teama ca o sa te numeri printre cei cazuti sau Eu stiu cine si cum esti tu Mihai, pacat ca nu te cunosti la fel de bine cum te cunosc eu.. Aceasta noua religie ne calauzeste catre o viata fara alte obligatii in afara celor fata de multitudinea universurilor pe care le vom parcurge care de care mai aprofundat. Dumnezeu nu este nici macar implicat in acest demers spiritual. Viata de pana acum trebuie sa ia sfarsit.. de ce sa ne mai platim facturile.. e doar o prostie pamanteasca pe care noi, alesii, o vom depasi curand. De ce sa ne mai batem capul cu toate prostiile cand in esenta suntem beyond all this shit.. o ardem zen si gata.. nu mai ramane decat sa avem bagajele facute de revelion. Fie ca ne vor prelua extraterestrii fie ca vom intra intr-o pana generala de curent, trebuie doar sa fim pregatiti si luminosi. Nu avem de ce sa facem economii pentru ca banii nu vor mai folosi la nimic, nu stiu de ce ne mai agitam atat, masinile sunt de prisos pentru ca vor deveni inutilizabile iar de prieteni nu mai avem nevoie pentru ca alesii vor exista subliminal la unison. Un singur element imi pare cunoscut in toata nebunia asta.. principiul daca nu esti cu noi esti impotriva noastra. Zen, zen dar cand e vorba de marea trecere nu e bine sa stai de-a curmezisul. De-a lungul istoriei expresia de care am amintit si-a facut simtita prezenta ciclic. Agresivitatea cu care alesii de toate felurile reactioneaza atunci cand te tii departe de convertire este extraordinara. Sunt incapabili sa accepte opinii, pareri.. detin adevarul absolut.. suna cunoscut? Nu esti de acord? Poate daca scoatem o unghiuta? Sau poate ne-ar prii un dus? Sau avem chef de un foc de tabara cu noi in centrul atentiei? E adevarat ca traim vremuri in care violenta nu prea mai are loc intr-o forma dictatoriala insa uite ca s-au gasit unii care sa gaseasca solutii mai bune.. vorba bancului: daca nu mananci bataturica nu primesti ochisor.. nu te cureti cum zicem noi o sa arzi intr-un iad palpabil si radioactiv in timp ce noi fiintele supreme vom pluti dezinvolti pe nori pufosi. Cat de varza sa fii sa crezi ca daca de maine civilizatia va lua sfarsit in forma ei actuala, cu internet, masini, roboti, comunicatii si tot ce acuza noua religie, vom descoperi o noua forma de confort. Abia astept sa le vad pe minunatele fiice ale apocalipsei facand baita la rau, curatind la unghiute cu nisip. Unde mai pui ca se va alege prafu' si de posetute si de caciulite si de pantofiori.. ca de clubbing nici nu mai vorbesc. Ne e atat de frica de moarte incat am gasit solutia la acea apocalipsa violenta de care eu unul nu cred ca vom scapa daca o sa o tinem tot asa cu evolutia: 2012 va fi pasnic.. nu moare nimeni.. o sa fim brusc mai intelepti.. Nu zic nu.. voi?

Priceperea la romani..

Am fost amuzat intotdeauna de oferta de solutii de pe piata.. solutii la orice. Romanul este o specie tare priceputa in cam toate domeniile de activitate, ca sa folosesc o expresie autohtona. Inainte de '89 majoritatea persoanelor trecute de majorat si chiar mai departe, stiau cu certitudine ce ar putea face cu un pistol.. ar fi schimbat istoria desigur. Stiau si cum se pot apropia de Ceausescu.. aveau solutia. In plus fiecare din cei in cauza aveau si capacitatile necesare reabilitarii tarii. Nu cred ca exista cineva care sa nu fi auzit macar o data: Pai daca as fi eu la putere.. Am depasit momentul 1989 si de atunci nici un guvernant nu a fost capabil sa isi duca mandatul asa cum ar fi dorit tara. Oamenii se strang la Universitate, in pietele centrale ale marilor orase, in fata blocului, in Cismigiu la o tabla, oriunde.. se fac comozi si se apuca de pus tara la cale. Imi aduc aminte de o experienta avuta in Franta acum aproape 20 de ani.. cautam de lucru si o prietena de familie m-a intrebat ce stiu sa fac, poate ma ajuta ea sa imi gasesc un job. Ca orice roman respectabil si in putere am raspuns prompt: orice.. eram chiar mandru ca pot face fata la orice provocare. Raspunsul prietenei noastre mi-a marcat viata: orice, nu gasesti de lucru.. cand o sa stii sa faci ceva concret suna-ma.. atunci o sa gasim ceva. A fost momentul in care am decis sa imi iau meseria, oricare va fi aceea, foarte in serios. Indiferent ce urma sa fac, fie ca voi puine faianta sau ca voi zugravi biserici trebuia sa ma dedic 100%. Nu stiu daca cei care au beneficiat in timp de serviciile mele au fost multumiti in intregime dar pot spune ca in Romania e foarte greu sa fii profesionist. De cele mai multe ori, daca iti faci treaba cum trebuie, daca impui niste reguli stricte in tot ce faci, devii negrul redactiei. Ori cauti nod in papura, ori nu vrei sa castigi bani.. in general esti evitat.. Hai frate!.. mai lasa si tu de la tine. Azi vorbeam cu fosta mea proprietara; si ea si sotul ei sunt chimisti si traiesc din asta decent. Si-au dezvoltat o mica afacere de familie, o linie mica de productie a substantelor de larg consum in industria chimica. Imi povesteau amuzati despre unul din clientii lor, un ins cu un magazin de desfacere a produselor chimice. Ai putea sa crezi ca o persoana care se ocupa cu comertul, de orice, ar trebui sa stie cu ce se mananca afacerea proprie.. tzeapa. Omul suna de fiecare data cand are nevoie de marfa si face comanda fara sa aibe nici cea mai vaga idee despre ce cumpara.. cere configuratii care nu exista pentru ca la randul lui isi primeste comenzile pe fax.. daca nu mai are clientu' toner cine stie ce primeste pe reteta. Ma lovesc de lipsa de profesionalism si la cumparaturi. In occident orice vanzator, fie el proprietar de aprozar sau de farmacie, iti poate descrie cu amanunte fiecare produs comercializat sau diferentele dintre sortimente. Intru zilele trecute in magazinul Puma in cautare de ghete de condus. Puma a facut istorie in domeniu devenind celebri pentru talpile din compozit de azbest. pe fiecare gheata era cusuta o eticheta care iti certifica calitatile ignifuge ale pantofului. Pentru multi poate parea un moft, insa in cazul unui accident care implica un incendiu cat de mic, e tare bine sa iti poti folosi picioarele.. in plus e posibil ca talpa de azbest sa incetineasca inaintarea focului. Am luat din raft o gheata proiectata pentru pilotii de la Ferrari si am cautat eticheta.. Atentie aceasta pereche de pantofi nu este tratata ignifug. Contrariat, chem responsabilul de raion si il intreb daca se mai fabrica incaltari cu talpa de azbest.. Se uita la mine lung.. un baiat tanar care era convins ca vanzarea de pantofi nu implica mare lucru. Aduci omului pantofii si daca e multumit ii iei banii si ii urezi o zi buna. De ce sa trebuiasca sa stii povestea brand-ului, de ce sa fii la curent cu dezvoltarea produselor? Nimeni din magazin nu a fost capabil sa imi dea informatia de care aveam nevoie.. Ma uit la reclame si vad numai gunoaie, intru in magazine si ma enervez, deschid televizorul si ma minunez. In tot acest timp profesionistii reali ai tarii, jurnalisti, medici, comercianti, publicitari etc., sunt fie someri fie pritocesc sume mediocre ca sa poata ajunge intregi de la un salariu la altul. Am intrebat o buna prietena, actrita, cum reuseste sa se detaseze de mediocritate in meseria ei.. mi-a raspuns sec: ce tine de mine fac cum se cuvine, in rest.. nu ma vad cu colegii de breasla.. mai de loc. Incet incet, ne izolam de tot ce inseamna evolutie.. meseriile se pierd, valorile se altereaza, lumea nu mai intreaba.. nimic. Cei putini care mai au respect de breasla si de tot ce reprezinta o profesie, isi vad de treaba in speranta ca la un moment dat vor avea pe cine sa invete ce stiu. Ce sa zic.. altfel, sunt bine.. am facut o scoala mica de ceramica pe care incerc sa o tin cat mai mult pe picioare indiferent de profit, am primit de ziua mea un pitbull, copilu' da rezultate bune la scoala, eu ma curat de toate deraierile din trecut pastrand experiente.. mergem inainte. Drum bun cui se baga. Daca ne tinem asa priceputi, poate pana la urma o iesi ceva.