Intens.. anomalii de continut

Unul din filmele pe care le revad cu mare placere se numeste All That Jazz; un film randuit pe pelicula cu mare pricepere de Bob Fosse. Daca cineva m-ar intreba despre ce e vorba, probabil ca raspunsul meu ar fi: Despre parcurs.. despre viata traita intens, cu pofta, despre (ne)fericire. Cred cu convingere ca oamenii care au ceva de zis, sunt sortiti cumva unei pseudo-fericiri. Daca alegi sa iti dedici viata unei meserii si daca asemeni lui Hokusai, vrei sa fii parte din implinire, toata iubirea ta va fi canalizata intr-acolo in detrimentul spatiului social. Cred deasemenea ca cei care aleg drumul definirii profesionale ar trebui sa isi asume statutul de pustnici, solitari intr-o lume care cauta suflete pereche. E greu de crezut ca poti atinge perfectiunea cu gandul la lista de cumparaturi pentru acasa. Am facut aceasta introducere cu gandul la alegeri.. si nu atat la momentul alegerii ci la puterea de care ai nevoie ca faci pasul asta.. in scurt, la asumare. Calvarul incepe atunci cand incepi sa te intrebi daca a venit momentul unei asumari.. am gasit ce cautam? sunt pe drumul cel bun? e timpul sa fac alegerea finala? exista alegeri finale? Gandul la finalul ne sperie dintotdeauna si de fiecare data alegerea este privita ca un final. Exista de exemplu, oameni care isi declara din cand in cand, cate un set de principii in functie de anturajul de moment. Sunt cei care aleg la un moment dat supravietuirea mediocra.. excrocheria ieftina, mincinoasa. E greu de imaginat cat rau produc respectivii celor care inca mai cred in verticalitate.. Pentru majoritate, cateva experiente nefaste cu personaje de tipul asta si viata se transforma intr-un teren fragil al carui parcus necesita echipament de protectie. Mai sunt si cei care aleg libertatea.. conceptul de libertate nu este legat nici de haiducie, nici de spiritualitate. Ma refer aici la cei care traiesc cu impresia ca parteneriatele sunt de fapt, o forma de privare de libertate subtila.. o inchisoare a carnii ca de spirit avem oricum tot timpul dupa ce se altereaza carcasa. Din categoria asta fac parte in general cei care cred ca desi ai acasa pe cineva cu care imparti timp, lipsa unui certificat face diferenta.. Nu pot insa sa nu remarc ca de de cele mai multe ori alegerile tale apartin in fapt anturajului.. perceptia mediului hotaraste pentru tine. Influentele celor apropiati, a celor cu care ai impartit experiente de cele mai diverse, te incartiruiesc fara drept de replica intr-un segment. In esenta, nimeni nu da doi bani pe nevoile sufletului tau.. interesul personal, poftele individuale, egoismul si lipsa de respect in fapt, sunt cele care te ridica sau te coboara in ochii comunitatii si tot ele te fac sa iti reconsideri dorintele. Cand stii ca ai pe cineva la indemana mai mult sau mai putin permanent si brusc realizezi ca iti poti pierde jucaria din cauza cuiva te implici.. Fie ca e vorba de situatii de gen Ce frate ai pereche?.. gata? nu mai iesim la joaca? fie de tipul Ti-ai gasit om si nu ne mai bagi in seama?, anturajul iti da de gandit pana cand in cele din urma alegerea se face singura.. Om mai gasesti da' asa veselie si buna dispozitie, cucu'. In acel moment perechea se transforma brusc in obstacol, in inamic. Intensitatea cu care incepe orice poveste de dragoste este brusc perceputa ca nebunia care era cat pe aci' sa iti deranjeze parcursul.. noroc ca ti-ai dat seama la timp. Iubirea se transforma in angoasa, gestul dispare, comunicarea devine sugestie iar calitatile se contureaza clar in defecte iremediabile. Creierul da dovada o data in plus ca e la putere si sertarele subliminale isi asuma rolul de dracusor care isi baga coada cand ti-e lumea mai draga. Cu cat pasiunea a fost mai intensa, cu cat trairile de inceput au fost mai frumoase, cu cat unicitatea atingerii a fost mai puternica, cu atat mai abrupta este caderea atunci cand sufletul este invins, atunci cand apare frica de momentul alegerii. Te iubesc dispare incet lasand loc indiferentei. Oamenii nu reusesc sa realizeze ca totul in viata este bazat pe actiune si reactie.. e ca la dresaj.. daca inveti cainele sa de-a laba cand te vede, e greu sa il faci sa inteleaga de ce il pocnesti cand isi vede de Pavlov.. Il poti condamna daca se gandeste ca ceva e in neregula?.. Practic nu ai nici un motiv sa il pocnesti pentru ceva ce a invatat de la tine. Cainii insa nu rationeaza atat de complex..    Intai ramane perplex dupa care ridica din nou laba in speranta ca undeva s-a strecurat o neintelegere. Sufera in tacere cand vede ca nu e vorba de asta si in final face ca tine.. renunta.. sunt putini cainii luptatori in comparatie cu cei care sufera in tacere ducandu-si crucea latent fara zbatere. Pana la urma, atat in lumea animalelor cat si in cea omeneasca, lupta este ades' vazuta ca insistenta de prost gust care frizeaza in ochii comunitari prostia. Atunci cand cineva primeste iubire, implinirea este la fel de inevitabila pe cat este de neatins in caz de neliniste, tristete sau indoiala sufleteasca. E greu sa mergi la stand-up dupa ce ti-ai ingropat pisica (aici pisica reprezentand orice pierdere.. de orice fel). Suntem inconjurati de propriile indiferente fata de tot ce poate insemna conceptul de viitor. Ultimii 20 de ani ne-au distrus capacitatea de a crede in ce va' sa vina..  sau in orice caz credinta in potentialul bun din oameni. Se pare ca viitorul este, indiferent de actiunile noastre unul sumbru si actionam in consecinta. Consideram ca cea mai buna solutie este indolenta fata de sine si bucuria de moment. Asemeni celor muribunzi, ne apucam de fiecare zi ca si cand ar fi ultima, ducand la extrema fiecare traire. Imi amintesc de mine.. cand eram mic imi doream cu inversunare sa fiu mare.. fortam cresterea parului, haleam alcool si beam tigari in speranta ca demersul ma duce mai departe cu 10 ani.. la 30 raspundeam la orice provocare ca sa imi dovedesc floarea varstei si din respect pentru dorintele adolescentine.. acum, aproape de 40, ma gandesc la toate astea amuzat. Am realizat cumva tarziu, ca daca Dumnezeu ar fi vrut sa o ardem pe ciubalau' facea din start mai multe fete si mai multi baieti.. Nu e cazul.. Daca cineva m-ar intreba ce imi doresc de la Mos Craciun as raspunde fara sa ma gandesc ca as vrea sa ma bucur impreuna. Revin la All that Jazz si raspund la intrebarea despre ce e filmul asa: Despre orice fericire neimpartasita.. esenta a nefericirii primordiale.