Rana deschisa.. Campaniile umanitare..

Am ce am cu Romania. Nu stiu cum se face ca in majoritatea textelor mele apare destul de des expresia traim intr-o tara in care.. e nasol.. Nu ma pot abtine. Ei bine traim intr-o tara in care conceptul umanitar are conotatii cu totul si cu totul diferite de orice alta parte de lume. Mai exact, vorba lui nenea Iancu, lipseste cu desavarsire. Exceptand Dansez pentru tine sau Surprize Surprize, facand deci abstractie de emisiunile lacrimogene a caror audienta salveaza posturile de televiziune de faliment, sunt putine sanse sa gasesti oameni buni cu dorinta de ajutor sau institutii deschise cu adevarat spre bine.. in cel mai extins sens al cuvantului. De cele mai multe ori atunci cand suni pe cineva sa ii dai vestea cea rea, atunci cand crezi ca e bine ca un personaj care a tranzitat chiar si sumar viata celui in nevoie, sa stie ca poate ajuta, fix atunci primesti replica tip: sa nu-mi ceri bani! Spuneam ieri, ca cel mai important lucru pentru un bolnav in situatia prietenului meu este moralul. E suficient sa vezi ororile din jurul tau in spital, e suficient sa vezi ca in Romania nu are nici o importanta factorul uman si ca statul se cam usureaza pe tine. E deja greu sa stii ca sansele reale de insanatosire in sistemul de aici sunt nule si ca de fapt, e foarte greu sa obtii banii necesari interventiei intr-o clinica din afara tarii de la concetatenii tai. Sa asisti insa la uitare e de nesuportat. Imi aduc aminte de iarna lui '89. Au fost cateva zile, dupa declansarea Revolutiei, in care romanii au fost solidari.. in situatii de criza extrema, atunci cand chiar e groasa si turcii ne ard casele, ne fura avutul si ne iau femeile la consult, atunci reactionam.. doar atunci si pentru putina vreme.. cat sa treaca pericolul.. amenintarea. Odata Ceausescu impuscat, puteai sa mori pe marginea drumului linistit ca nu vedeai nici macar un pahar cu apa. Cum ne da siguranta la hogeac, cum redevenim caini si incepem sa taiem gardu' vecinului. Suntem celebri pentru vehementa cu care ne lovim de pragul de sus doar ca sa ne facem o idee despre cel de jos. Ii vad pe cei care au reusit sa invinga boala.. sunt oameni adevarati, cu frica de Dumnezeu. Oameni care au inteles ca fara suportul celor din jur, ar fi avut gura imbacsita de tzarana; acum sunt alaturi de cei care le-au luat locul pe patul de spital. Traim cum spuneam, intr-o tara in care posibilitatile sunt cu adevarat infinite.. e de-ajuns sa ai la indemana un om cu un telefon mobil plin de pile ca sa poti rezolva orice problema.. totul de altfel tine de un telefon, maxim doua. Daca o firma puternica alege sa plateasca un procent din impozitul pe profit celui in nevoie, Doamne cate vieti ar putea fi salvate.. daca ai norocul sa cunosti pe seful departamentului social al unui trust media ai rezolvat-o si cu campania umanitara. Din pacate majoritatea oamenilor care umplu pana la refuz saloanele prin spitalele romanesti nu au aceasta sansa.. abia daca o au cei care mai baga cate un monden din cand in cand. Am in telefon 687 de numere de telefon.. nu sunt numai oameni cu influenta dar cred ca macar jumate ar putea sa dea o mana de ajutor. Nu sunt genul care sa ceara.. mai mult chiar, ma astept in general ca odata ce dau o veste proasta cuiva sa aud la celalalt capat al firului intrebarea pot sa te ajut cu ceva, pot sa dau o mana de ajutor? Astept ca macar cei care stiu ca o pot face, sa o faca din proprie initiativa.. ei bine cu mici exceptii, de cele mai multe ori de unde ma asteptam mai putin, majoritatea se multumeste cu un imi pare rau mediocru. E normal, credeam eu, daca sun pe directorul de marketing al unei companii multinationale si ii spun ca am un asemenea necaz, omu' sa imi inchida telefonul si sa ma sune inapoi dupa o juma' de ora si sa ma anunte in ce fel poate sa ajute.. Tzeapa.. E jenant sa aud de la Orange ca ei nu se ocupa cu campanii umanitare cand pe TV sunt doua in derulare, e penibil pentru Vodafone sa zica ca n-are decat 6 numere alocate situatiilor speciale si sunt toate ocupate pentru moment.. fuck off. sunteti o companie de comunicatii.. apasati un buton si mai faceti inca 20 de numere. E jignitor sa oferi ajutor contra audienta sau sa platesti la stat miliarde dar sa nu poti redirectiona sute de mii. Cat de greu poate fi sa faci un ordin de plata in plus atunci cand te duci oricum la banca sa iti platesti angaralele?.. nu trebuie mult.. 2, 3 euro.. suntem o gramada de majori posesori de conturi in tara. Stau de vorba cu fundatii importante, cunoscute pentru eforturile depuse in sustinerea unor cauze similare.. sunt stupefiat de povestile lor. Suntem niste gainari ofticosi.. Cat timp o sa ne mai ducem vietile pe principiul mai bine mai putini.. ramane mai multa mancare la urma? Cu ceva vreme in urma vorbeam intr-un articol despre motivul plecarii mele din tara. Citez din mine si va mai las o zi.. Toate remarcile mele de pana acum, formeaza un motiv serios care sa sustina retragerea mea din spatiul romanesc. E simplu.. vreau sa ma duc la servici fara sa ma gandesc la injuraturile sefului, la loialitatea prost inteleasa pe care o cere patronatul roman, vreau un salariu in concordanta cu calitatea si cantitatea muncii mele, vreau sa pot oferi un viitor gata facut copilului meu, un viitor construit de oameni interesati de propria existenta si nu de cautarea posibilitatilor de hotie disponibile “in piata”. Vreau sa-mi permit vinul de sambata seara fara sa-mi fie afectat bugetul familial, vreau sa nu mai fiu nevoit sa aleg intre un concediu la mare sau o masina de spalat, vreau sa cer credit la banca fara sa ma gandesc la disponibilizare, vreau sa fiu dat afara de la job pentru ca sunt incapabil nu pentru ca se fac reduceri de personal din motive economice, vreau sa fiu patriot fara sa fiu ipocrit sau cabotin, vreau sa citesc ziare normale cu stiri importante, vreau sa iau examenele fara pile, vreau…

… vreau sa dispara oamenii care cred ca vreau prea mult.. a doua zi voi reveni... acasa.