
De-a lungul a 20 de ani, Andrei ma tragea de urechi cand derapam verbal sau cand hotaram sa incep un proiect fara sa stau in fapt prea mult pe ganduri. Tot atata vreme vocea lu' nea' Andrei ma linistea iar atitudinea lui ma inspira cateodata. Era vocea care indraznea, vocea corectoare, vocea care avertiza. Andrei s-a terminat aseara in casa.. in casa atat de placuta in care se bea vinu' si se incepea declinu'.. pe liniste si pozitiv. La ultima noastra intalnire, Andrei mi-a sugerat sa incerc sa inteleg de ce am ajuns sa vreau o emisiune pe care sa o cheme Inadmisibil si sa caut mai bine prin motivele pentru care s-a ales praful de o generatie intreaga si sa ascult muzica noua si macar sa incerc sa o inteleg. Intotdeauna ajungeam la Andrei cu o falca in cer si cu una in pamant si cu toporul dupa mine, iar cand plecam, balbaiam un Nu m-am gandit la asta pana acum..
Acum doua saptamani i-am trimis o poza ecografica cu Vladimir.. abia asteptam sa se cunoasca.. Abia asteptam sa pot merge cu cei trei baieti in vizitele alea frumoase si constructive. Acum Andrei va fi prezent doar in povestile mele si ale oamenilor care i-au fost in preajma, si a ascultatorilor care asteptau cu pofta sa vada ce mai urmeaza.. pentru ca am pierdut un om bun si oamenii buni raman in povesti pentru totdeauna. Omul care definea mainfestul real, manifestul pierdut in anii de dupa 1989 s-a dus si ne-a lasat ca in radio.. fara replica.
O sa imi lipsesti Andrei.. dar in conditiile date cred ca o sa ne revedem mai curand decat ne faceam planuri.. Cu bine si cu totii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu