Acum o luna juma', din lipsa de ocupatie si cu ajutorul unor buni prieteni, de cei pe care ii vezi rar si pe care te gandesti sa nu-i deranjezi cand esti in cacat dar care te ajuta ca si cand ai fi al lor, am pornit o galerie.. de arta. Intentiile noastre erau sa producem design romanesc. Partenerii mei au un atelier impecabil iar prietenii lor, si ai mei de-acum, produc idei deja de ceva vreme. Am decis deci sa incalzim spatiul cu cateva expozitii de pictura pregatind in culise lansarea galeriei ce urma sa expuna proiecte de design romanesc. Am lansat un concurs care are ca tema integrarea unui pickup UNITRA intr-o piesa de mobilier. Am ales Unitra pentru ca am gasit prin debarale neumblate de mult, 7 kit-uri complete produse in anii 80 pentru amatorii de bricolaj de subtire.. platan, contra-greutate, brat cu ac de rezerva, partea electronica si desigur sasiul.
Am facut afisul, am stabilit regulile de participare si am dat anunt prin targ in asteptarea creatorilor cu pofta de treaba si cu chef de castig. Obiectele premiate urmeaza sa fie produse profi' si ulterior vandute spre deliciul ganditorilor de forma functionala. Cum tineam minte ca pe vremea mea, absolventii de design umblau dupa lucrari ca baba dupa pula, am decis sa pornim concursul sub tutela UNARTE. Toti profesorii cu care am vorbit au fost entuziasmati de idee, ocazie cu care am incercat abordarea studentilor.. Surpriza.. din cei cinci ani, trei de licenta si doi de master, au aparut la discutii 6 tineri care dupa vorba dupa port, tre' sa fi fost cel putin ucenicii lui Starck. Prima intrebare a studenilor a fost usoara.. Cat e premiul?.. in sensul de bani.. Pai nu e cu bani zic eu usor indoit.. e cu produs conceptele cele mai bune, inregistrat pe cheltuiala noastra, expus aici si vandut pe-afara.. Am citit dezamagirea profunda in ochii viitorului design romanesc. Am lasat datele de contact si am plecat. Nu am primit nici un telefon. Unul singur mi-a zis ca el nu se baga pentru ca a mai incercat un concurs pe care la pierdut din cauza pilelor castigatorilor asa ca el nu mai presteaza de prost ca oricum castigatorii sunt contrafacuti. In momentul de fata avem inscrieri de la politehnica, de la arhitectura si chiar din randul neprofesionistilor care isi incearca norocul fara aroganta. Trebuie sa recunosc cu tristete ca incep sa ma satur de artistii mari doar pentru ca mama ii certifica si de cei care o ard pe piedestale facute pe genunchii colegilor de pripon. Ma gandeam ca poate o sa ajungem sa depasim perioada in care statutul de artist era dat de cantitatea de alcool ingerata, de jegul din chiloti si de aroganta cu care ceri sume aberante pe culori aruncate la intamplare pe o panza careia i se putea da o destinatie cu mult mai potrivita. M-am lamurit aseara, la romanian design week, unde am regasit aroganta de la scoala.. si tot nefondata. Tone de printuri inghesuite unul in altul fara haz, suflet sau profesionalism, agarici care nu stiu sa faca o macheta si care dau din mouse ca poate pica vreun fraier si multe, multe plagiaturi.. asta este posibil pentru ca in situatia in care tinerimea nu mai citeste nimic e foarte usor sa pacalesti; cat despre noi astia care am mai deschis o carte si am mai vazut un muzeu.. nu suntem decat niste fosile ale unui sistem de cacat. Simplu deseneaza oricine zicea o tanara speranta prezenta printre expozanti.. aberatii fara functionalitate construite din marteriale cu preturi prohibitive ascunse sub eticheta luxului, haine facute pentru facilitarea pulii in cur si gainarii nefinisate doar de amorul prezentei. Daca nu as fi vazut printre lucrari, ceramica de la Lacrimi si Sfinti, fotografiile lui Corvin, propunerile lui Leonte si jucariile geniale pentru copii saraci as fi dat in depresie.. Dau doar un exemplu. Era o fata care expunea un joc de domino construit din corian de 10.. 160 eur/mp pentru cine nu e la curent. Corianul, material relativ nou are unele calitati aparte.. lipiturile sunt invizibile oferind libertate formei, materialul este greu, consistent si septic iar finisajele pot fi duse in extreme spectaculoase. Se poate si turna, are consistenta marmurei si raceala metalului. Jocul fetei cantarea 1,8 kg era prost finisat si piesele, din cauza gradului ridicat de alb nu se puteau citi (punctele care marcheaza cifrele sunt deobicei umplute cu email negru). A aparut langa mine topaind vesel.. Iti place?.. eu l-am facut.. Probabil ca acum povesteste prietenilor despre idiotul pricinos si lipsit de gust care a demontat-o in public. Asta e.. Am plecat trist de la expozitie.. Miercuri am vernisaj la mine.. sculptura.. bun.. tanar.. cu chef. Pe 31 facem si vernisajul proiectelor inscrise in concurs, jurizam si ne vedem de treaba.. fara studentii de la Design.. e prea subtire pentru ei. Oamenii asteapta sa fie art directori in agentii obscure de publicitate.. se cauta unii pe altii. Va pup.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu