Am fost anul trecut la un interviu pentru un job intr-o agentie.. Firma de HR care m-a invitat la discutii m-a anuntat dupa o luna de interviuri, cv-uri si alte iuri, ca sunt Over Qualified. In contextul in care job-ul pentru care aplicasem era de director de creatie, am fost putin nedumerit.. va trebuie unul mai prost? Am intrebat nu am dat cu paru'. Ei bine da.. toturor ne trebuie mai prost, mai urat si mai de cacat. Vietile noastre cotidiene dovedesc asta cu prisosinta. Si vad ca insistam..
vineri, 27 decembrie 2013
Act of God.. avem o viata, cum procedam?
In acceptiunea oamenilor de asigurari, Act of God reprezinta orice calamitate naturala care i-ar putea responsabiliza, ceva ce odata asigurat este un factor potential al unui faliment eminent. Daca ti-a traznit casa, se numeste ca asa a vrut Dumnezeu.. e mana Lui. In atare situatie, nu platim noi pentru supararile stapanirii.
Din lipsa de ocupatie, am decis sa pun pe hartie o lista de situatii care ar putea trece ca Act of God fara sa fie implicate in vreun fel asigurarile. Asa.. chestii care iti fut viata implacabil si pentru care nu exista nici explicatii si nici despagubiri. Avem deci o viata in care suntem propulsati cu plinul facut la 18 ani. Nimeni nu iti strica aplombul supunand ca autonomia de care te poti bucura este relativ mica. Iti da mama casa dar nu te astepti la cheltuielile de intretinere, te invarti de un job dar nu te astepti sa trebuiasca sa prestezi zilnic, ai si ceva prieteni dar nu prevezi costul berilor care intretin amicitiile. Daca esti baietel, incepi sa planuiesti.. dace esti fetita, incepi sa nu faci nimic. Ca baietel incepi prin a rezolva problema numarul unu: intai de toate trebuie sa poti face ce vrei, macar o vreme, ca sa iti scoti parleala pentru dupa-amiezele de teme sub privirile severe ale parintilor. Incerci job-uri diverse pana cand gasesti ce-ti trebuie/place, mai bei o bere, mai faci o prostie, mai combini cate ceva.. the usual. Dupa 30 de ani, odata cu prima sticla pe care nu o poti termina si cu primul rasarit pe care nu apuci sa il vezi fiind fie beat mort intr-un sant fie sforaind cu aprindere in confortul personal, incepi sa te gandesti ca nu ar fi rau sa si costruiesti ceva.. orice. Incerci sa dai un sens vietii despre care acum, la maturitate, stii ca e pe cale sa se duca in masa. Valorile adolescentei sunt inlocuite de ingrijorari usoare. Noi valori inlocuiesc terfeleala care iti tine loc de minte si incepi sa vrei pentru tine ceva bun.. o relatie stabila, un copil/o familie, o pensie cinstita, un infarct rapid si un coparseu din care sa nu te versi inainte de groapa. Avansezi deci in varsta in felul acesta si pe la 40 cand ti-e lumea mai draga, se intampla ceva si mansarda da reset; orice ai construit pana atunci devine neimportant pentru ca iti dai seama ca nu vei fi vesnic tanar. Nimeni nu realizeaza esenta vorbei Nu da cioara din mana pe vrabia de pe gard.. In acel moment variantele pe care le accesam sunt aceleasi la orice individ. Baietii au senzatia ca de fapt ultimii 15 ani au fost o cadere stupida si revin la jocurile de societate (futut, baut etc.) pentru ca vorba aia'.. cine sa ne stea tocmai noua in cale, iar fetitele vor sa acumuleze furori ca sa aibe clasorul plin la pensie cand nu o sa mai vrea nimeni sa le ia la mare. Fara sa ne dam seama lasam loc penibilului in casa.. Baietii ajung niste libidinosi cu veleitati de fante iar fetele ajung cu rapiditate in carnetelul care marcheaza victoriile unor taximetristi de ocazie. Ce poate fi mai frumos decat un barbat in toata firea, mort de beat, dansand jucaus in jurul unor adolescente proaspete sau decat o milfa cu spirit de competitie care crede ca fututul te confirma si ca mana din chiloti este un gest de apreciere. Fara sa realizezi, te apropii incet de singuratatea alergatorului de cursa lunga.. Parintii se duc si odata cu ei si sansa unei bucatele de paine pe timp de somaj, prietenii dispar incet, fie pentru ca si pe ei ii ajung necazurile tale fie pentru ca criza varstei a treia a durat mai putin in cazul lor si nu in ultimul rand iti dispare si cheful de viata, inlocuit de o depresie abundenta care te transforma in nedoritul de drept comun. In copilarie, parintii nostri incearca vehement sa ne pregateasca pentru acest parcurs idiot dar stim deja ce se intampla cu sfaturile lor.. ajung desigur in cur. Scuza pentru tot acest travaliu inteligent este de cee mai multe ori.. Asa a vrut Dumnezeu.. Si noi, asemeni companiilor de asigurari, punem pe masa pe Act of God cu nonsalanta trista a unui looser de meserie. Nu avem nimic? Act of God! Am muncit ca prostii sa multumim un ingrat care ne lasa balta la primul hop? Act of God! In general suntem prosti pentru pentru ca la penthouse s-a luat o decizie. Lipsa asumarii unei varste sau a unui traseu coerent produce mediocritate.. nu-i mare lucru; insa lipsa dorintei si a coloanei vertebrale, incapacitatea de a da coltul cu mandrie sau prioritizarea paguboasa sunt cateva din motivele decaderii rasei. Vorba doctorului meu.. Nu ne-am speriat destul.. Atata timp cat Potopul vine rar iar rezolvarile a la Sodoma si Gomora nu sunt neaparat decizii cotidiene, Atata timp cat caldura este suportabila si cimitirele fac fata, omul va reusi sa se autodistruga vesel dar eficient. Suntem singura calamitate de neasigurat.
La urma urmei femeia insasi este reprezentarea a unui Act of God impecabil iar barbatul este idiotul care o certifica.. venim la pachet dar fara instructiuni. Sa ne calcam deci in picioare pana cand o sa se gineasca Cel de Sus ca nu suntem combinatie..
Din lipsa de ocupatie, am decis sa pun pe hartie o lista de situatii care ar putea trece ca Act of God fara sa fie implicate in vreun fel asigurarile. Asa.. chestii care iti fut viata implacabil si pentru care nu exista nici explicatii si nici despagubiri. Avem deci o viata in care suntem propulsati cu plinul facut la 18 ani. Nimeni nu iti strica aplombul supunand ca autonomia de care te poti bucura este relativ mica. Iti da mama casa dar nu te astepti la cheltuielile de intretinere, te invarti de un job dar nu te astepti sa trebuiasca sa prestezi zilnic, ai si ceva prieteni dar nu prevezi costul berilor care intretin amicitiile. Daca esti baietel, incepi sa planuiesti.. dace esti fetita, incepi sa nu faci nimic. Ca baietel incepi prin a rezolva problema numarul unu: intai de toate trebuie sa poti face ce vrei, macar o vreme, ca sa iti scoti parleala pentru dupa-amiezele de teme sub privirile severe ale parintilor. Incerci job-uri diverse pana cand gasesti ce-ti trebuie/place, mai bei o bere, mai faci o prostie, mai combini cate ceva.. the usual. Dupa 30 de ani, odata cu prima sticla pe care nu o poti termina si cu primul rasarit pe care nu apuci sa il vezi fiind fie beat mort intr-un sant fie sforaind cu aprindere in confortul personal, incepi sa te gandesti ca nu ar fi rau sa si costruiesti ceva.. orice. Incerci sa dai un sens vietii despre care acum, la maturitate, stii ca e pe cale sa se duca in masa. Valorile adolescentei sunt inlocuite de ingrijorari usoare. Noi valori inlocuiesc terfeleala care iti tine loc de minte si incepi sa vrei pentru tine ceva bun.. o relatie stabila, un copil/o familie, o pensie cinstita, un infarct rapid si un coparseu din care sa nu te versi inainte de groapa. Avansezi deci in varsta in felul acesta si pe la 40 cand ti-e lumea mai draga, se intampla ceva si mansarda da reset; orice ai construit pana atunci devine neimportant pentru ca iti dai seama ca nu vei fi vesnic tanar. Nimeni nu realizeaza esenta vorbei Nu da cioara din mana pe vrabia de pe gard.. In acel moment variantele pe care le accesam sunt aceleasi la orice individ. Baietii au senzatia ca de fapt ultimii 15 ani au fost o cadere stupida si revin la jocurile de societate (futut, baut etc.) pentru ca vorba aia'.. cine sa ne stea tocmai noua in cale, iar fetitele vor sa acumuleze furori ca sa aibe clasorul plin la pensie cand nu o sa mai vrea nimeni sa le ia la mare. Fara sa ne dam seama lasam loc penibilului in casa.. Baietii ajung niste libidinosi cu veleitati de fante iar fetele ajung cu rapiditate in carnetelul care marcheaza victoriile unor taximetristi de ocazie. Ce poate fi mai frumos decat un barbat in toata firea, mort de beat, dansand jucaus in jurul unor adolescente proaspete sau decat o milfa cu spirit de competitie care crede ca fututul te confirma si ca mana din chiloti este un gest de apreciere. Fara sa realizezi, te apropii incet de singuratatea alergatorului de cursa lunga.. Parintii se duc si odata cu ei si sansa unei bucatele de paine pe timp de somaj, prietenii dispar incet, fie pentru ca si pe ei ii ajung necazurile tale fie pentru ca criza varstei a treia a durat mai putin in cazul lor si nu in ultimul rand iti dispare si cheful de viata, inlocuit de o depresie abundenta care te transforma in nedoritul de drept comun. In copilarie, parintii nostri incearca vehement sa ne pregateasca pentru acest parcurs idiot dar stim deja ce se intampla cu sfaturile lor.. ajung desigur in cur. Scuza pentru tot acest travaliu inteligent este de cee mai multe ori.. Asa a vrut Dumnezeu.. Si noi, asemeni companiilor de asigurari, punem pe masa pe Act of God cu nonsalanta trista a unui looser de meserie. Nu avem nimic? Act of God! Am muncit ca prostii sa multumim un ingrat care ne lasa balta la primul hop? Act of God! In general suntem prosti pentru pentru ca la penthouse s-a luat o decizie. Lipsa asumarii unei varste sau a unui traseu coerent produce mediocritate.. nu-i mare lucru; insa lipsa dorintei si a coloanei vertebrale, incapacitatea de a da coltul cu mandrie sau prioritizarea paguboasa sunt cateva din motivele decaderii rasei. Vorba doctorului meu.. Nu ne-am speriat destul.. Atata timp cat Potopul vine rar iar rezolvarile a la Sodoma si Gomora nu sunt neaparat decizii cotidiene, Atata timp cat caldura este suportabila si cimitirele fac fata, omul va reusi sa se autodistruga vesel dar eficient. Suntem singura calamitate de neasigurat.
La urma urmei femeia insasi este reprezentarea a unui Act of God impecabil iar barbatul este idiotul care o certifica.. venim la pachet dar fara instructiuni. Sa ne calcam deci in picioare pana cand o sa se gineasca Cel de Sus ca nu suntem combinatie..
marți, 16 aprilie 2013
American horror story indeed..
Am fost convins de cativa prieteni sa vad serialul American Horror Story.. Nu suport serialele deloc. Ideea asteptarii nu ma coafeaza.. evit in general sa devin sclavul unui to be continued mediocru, propus de cine stie ce trust media doar pentru a-mi justifica timpul liber sau pentru a ma relaxa segmentat dupa bunul plac al unor necunoscuti; calupurile publicitare sunt deja prea mult.. mai ales atunci cand transforma un film de arta intr-un serial cu final neasteptat.
Am obtinut deci primul sezon al serialului amintit si m-am pus in fata televizorului intru' vizionare. Doamna mea, contestatar notoriu al genului horror, a acceptat sa participe alaturi de mine la proiectie convinsa si ea de parerile sfatuitorilor mei. 12 episoade mai tarziu, ne aflam pe canapea in stare de perplexitate. Sentimentul de goliciune sufleteasca cat casa si gandurile.. pe camp. Sa vedem..
Pe ecran isi duce crucea o distributie fara continut sustinuta onorabil de Jessica Lange, o adevarata doamna a cinematografiei contemporane cu un parcurs cel putin interesant. Nu multe starlete porno au reusit sa impuna o tinuta impecabila in cinematografia de referinta. E greu sa ajungi dintr-un gang-bang penal in bratele lui Jack Nicholson in mirificul Postasul suna intotdeauna de doua ori sau sa intrupezi atat de curat moartea in All That Jazz-ul lui Fosse.
Pentru cine nu stie, American Horror Story propune povestea unei case bantuite din orasul ingerilor (n.a. Los Angeles). Pana aici nimic nou, nimic spectaculos. O familie nefericita se muta pentru reparatiuni sufletesti intr-un spatiu nou si promitator.. El a inselat-o, ea nu iarta, copilul este desigur traumatizat deci se indragosteste de nimeni altul decat de spiritul cel mai nasol din casa bantuita si in final moare. In casa cu pricina in general se cam moare.. cum se muta cineva in locatie cum da coltul in circumstante misterioase. Ei bine fix aici incepe treaba.. moartea nu schimba cu nimic existenta raposatilor. Intr-o incercare stupida de Al Saselea Simt, combinata cu putin Poltergeist si asezonata nepotrivit cu ceva The Frighteners, toti mortii raman rezidenti ai casei pentru eternitate. Sufletul nu mai are nici o sansa la izbavire. Rezolvata sau nu, frustrarea spiritului ramane chiar si dupa absolvire. Am fost razbunat sau am finalizat penitente?.. nu importa.. imi continui bantuiala violenta just for fun. Rai, Iad.. nu exista. Filmul prezinta o insiruire de orori gratuite fara sa lase nici o umbra de speranta partilor implicate care ajung sa aglomereze un spatiu din ce in ce mai stramt. Daca toate aceste detalii nu ingrijoreaza major in contextul in care zilnic industria cinematografica produce subcultura si mediocritate, mesajele pe care le transmite filmul in cauza, potentialele modele etalate pe parcursul unui sezon intreg si sugestiile aruncate la intamplare, ma sperie groaznic. O fiica isi trimite mama intr-un ospiciu si ulterior o si omoara (indirect) in timp ce micuta asista cu nonsalanta unui necunoscut, dogmele se altereaza, adolescentii se sinucid relaxat sau devin criminali in serie pasionati, tatii sunt adulteri iar mamele tortionare. Important insa este felul in care am ajuns sa privesc eu insumi fiecare episod in parte.. dupa primele doua, nimic nu-mi parea nelalocul lui. Nu ma mai speria nimic.. mi-am dat seama ca serialul imi modifica perceptia: oroarea devenise fireasca. Constanta cu care se derulau violentele, rapiditatea cu care umanitatea disparea facand loc unei lumi apocaliptice, disparitia binelui in totalitate si anularea raului ca fenomen, m-au facut sa pierd directia.. Percepeam American Horror Story in acelasi mod in care percep stirile. A mai murit unu' da nu-i nimic ca acum e bine si o violeaza pe vecina de palier fara nici un fel de grija, colega de banca s-a sinucis pe motiv de soarele de dimineata dar acum e totul ok bantuie copiii prin parc, Rahova trebuie evitata pentru ca e plin de varcolaci mai ales in zona pietei, legea a disparut, criminalii sunt deja morti si deci nu pot fi pedepsiti.
Am vazut deci un film in care un viol poate fi justificat de o urmare benefica. Am regulat-o pe ma-ta da' a fost spre binele ei.. Asta e tema.. La urma existam fericiti in comunitatea noastra de gresiti pana la finele timpului si inca ceva dupa. Hai sa cautam o lume in care putem face orice... si daca tot nu ne pedepseste nimeni, hai macar sa o facem lata.
Nu vreau sa vada fiu-meu genul asta de filme.. si asa nu vrea sa invete tabla inmultirii. Daca afla ca poate sa se faca spirit violator cand o fi mare s-a ales prafu de viitoru' meu.
luni, 4 martie 2013
Super-tricicleta..
1976.. Mos Craciun, via tata proaspat intors din Germania, mi-a lasat sub pom o prea frumoasa tricicleta; pe atunci introducerea in tara a unor bunuri care se fabricau si in Romania era taxata.. daca aduceai ceva de negasit aici era ok. Daca insa iti trebuia neaparat o tricicleta performanta, alta decat cea pe care o puteai achizitiona de la magazinul Obor, plateai vama, cam de trei ori pretul obiectului made in plaiurile mioritei. In plus, invidia organelor, in cazul de fata al vamesilor, mai costa cate ceva.. o ciocolata, o guma de mestecat, o suta de lei. Daca nu erai genul darnic cu autoritatile, riscai sa treci granita cu un obiect defect. In cazul tricicletei mele, intrucat tata terminase firfireii de la bursa, vamesii au cautat droguri in rotile mijlocului meu de transport.. cu cutitul; au sectionat atent dar pe lung toate cele trei cauciucuri atat cat tricicleta mea sa isi piarda pe moment functiile motorii. Ajunsa sub brad cu rotile peticite cu leucoplast romanesc, masinaria mea pe trei roti si-a facut datoria cu brio, fiind supusa de-a lungul timpului la tot soiul de acrobatii.. Era verde crud, avea o sa confortabila si niste roti groase din cauciuc plin, negru ca smoala. Pe axul din spate, puteau calatori in siguranta doi copii in picioare iar pe volan, avea un volan de curse remarcabil, putea sta destul de bine o fata subtirica. Zic subtirica pentru ca la incercarea unei colege de gradinita, una ceva mai ronda, volanul a clacat in cele din urma incheind astfel viata plina de peripetii a tricicletei mele germane.
Am intrat deci in anul 1977 calare pe calul meu fermecat si tot calare mi-am inceput si seara de 4 martie.. In apartamentul de trei camere din Aleea Ilioara, in care locuiam impreuna cu bunicii materni, holul lung devenise pista mea de incercare.. aveam 5 ani.
Cu putina vreme inainte de culcare, tricicleta mea a inceput sa dea semne de neliniste.. tocmai parasisem camera bunicilor si ma intreptam spre living unde ma astepta sarutul de noapte buna al mamei. Brusc, pedalele refuza sa ma asculte si tricicleta da inapoi.. spiritul naravas al calului meu verde crud este de nestapanit. Putin confuz la inceput, gasesc totusi miscarea independenta a tricicletei amuzanta.. sa mearga inainte si inapoi pe holul lung al apartamentului fara sa fiu nevoit sa dau din pedale?.. Perfectiunea. Din departarea unui amurg violet se aude un raget macabru. Pieptul mamei imi protejeaza obrajii si cat ai clipi din ochi ma aflu in fata blocului privind in sus catre apartamentul in care ramasese tricicleta mea fermecata, cea care mergea singura inainte si inapoi si care acum avea grija de bunicii mei ramasi in fotoliile batranesti aduse de la Galati, asteptand decizia divina. Eram ingrijorat.. Blocul se apleca peste mine unduind grotesc asemenea plopilor din cartier, dansand parca in ritmul mugetului sirenelor de avarie de la termocentrala Vitan. Am aflat mult mai tarziu ca presiunea din conductele CET SUD atinsese cote alarmante si ca daca nu ar fi fost eliberata de un inginer curajos, o buna bucata de Bucuresti ar fi disparut intr-o explozie devastatoare.
Cu putina vreme inainte de culcare, tricicleta mea a inceput sa dea semne de neliniste.. tocmai parasisem camera bunicilor si ma intreptam spre living unde ma astepta sarutul de noapte buna al mamei. Brusc, pedalele refuza sa ma asculte si tricicleta da inapoi.. spiritul naravas al calului meu verde crud este de nestapanit. Putin confuz la inceput, gasesc totusi miscarea independenta a tricicletei amuzanta.. sa mearga inainte si inapoi pe holul lung al apartamentului fara sa fiu nevoit sa dau din pedale?.. Perfectiunea. Din departarea unui amurg violet se aude un raget macabru. Pieptul mamei imi protejeaza obrajii si cat ai clipi din ochi ma aflu in fata blocului privind in sus catre apartamentul in care ramasese tricicleta mea fermecata, cea care mergea singura inainte si inapoi si care acum avea grija de bunicii mei ramasi in fotoliile batranesti aduse de la Galati, asteptand decizia divina. Eram ingrijorat.. Blocul se apleca peste mine unduind grotesc asemenea plopilor din cartier, dansand parca in ritmul mugetului sirenelor de avarie de la termocentrala Vitan. Am aflat mult mai tarziu ca presiunea din conductele CET SUD atinsese cote alarmante si ca daca nu ar fi fost eliberata de un inginer curajos, o buna bucata de Bucuresti ar fi disparut intr-o explozie devastatoare.
Pentru copilul din mine, 4 martie 1977 a fost o calatorie misterioasa si infricosatoare, intr-o lume contorsionata de Dumnezeu insusi. Nu voi uita niciodata violetul vibrant, de rau augur, al cerului, zgomotul infricosator al balaurului, daramaturile, praful muced si strigatele de disperare ale bucurestenilor. Nu o sa uit nici mirosul.. Mirosul celor pierduti intre daramaturi.. frica, moarte, disperare, suferinta. Nimeni nu poate vedea un asemenea spectacol si sa ramana neatins.
Peste noapte mama a decis sa ne refugiem in casa unor prieteni. Auzise ea ca in blocurile cu patru etaje sunt sigure in caz de cutremur , asa ca am adormit ghemuit intre perne intr-o casa straina impreuna cu alti cativa copii, veniti ca si mine la loc sigur. Am revenit in apartamentul nostru a doua zi. Calutul fermecat ma astepta nevatamat. De atunci insa nu a mai plecat niciodata de unul singur. Pedalele si-au recapatat functiile iar eu, am parasit lumea basmelor colorate in acuarela. Inocenta ochilor de copil fusese afectata iremediabil. Tarziu.. dupa multi ani, tricicleta mea verde crud face inca legatura dintre lumi in subconstientul meu aglomerat si ma poarta alene prin tot ce numim cu nostalgie si drag Copilarie, departe de taramul nefericit al Uitarii.
Cam asta.. asa, pur si simplu.
Cam asta.. asa, pur si simplu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)