Imi luasem vacanta de la scris... un soi de an sabatic justificat de multele trebi de la atelier, de faptul ca nu am mai avut timp sa mă enervez și de bucuriile personale care îmi luminează cotidianul de ceva vreme.
Azi dimineață însă, în prima zi de Paști mă urc în mașină cu Vladimir, mezinul dintre cei trei fii ai mei, cu gândul sa facem o plimbare în parcul Izvor. Ieșise putin soarele, era cald și mă gândeam sa mă bucur cum se cuvine de o zi libera. La semafor, roșu... Vladimir mă roagă sa mă uit la ceva care ii atrasese atenția, rezultatul fiind ca în momentul în care semaforul a dat-o pe verde eu am întârziat doua secunde. În spatele meu cu scartiit de roti un BMW mă depășește în trombă cu claxoane ca la nunta și înjurături. Nu sunt neaparat un personaj răbdător cu mitocanii și nici nu am obiceiul sa întorc celălalt obraz pentru ca experiență mi-a arătat ca prostii nu înțeleg metafora ci isi declara victoria. la următorul semafor ajung în paralel cu mașină în cauza și încerc sa aflu care era motivul de graba și de înjurat. La volan o petarda cu țațe de închiriat ale carei buze puteau susține câteva umerașe, îmi arunca o privire plina de dispreț și întoarce capul în alta parte. Langa ea, un mini arogant ușor îngrijorat de turnura pe care o puteau lua lucrurile se face ca ploua și lasă privirea în podea. Mă gândesc sa ii las în plata Domnului și sa renunț la disputa când geamul din spate se lasă și un cocalar subțirel ciupit de vărsat îmi arunca un Ce-i prietene? care e problema? nu ți-e bine cu dinții în gura? Siderat mă întorc și ii zic ca se hazardează... el îmi arunca o flegma în timp ce diva demarează iar el striga ca am avut noroc de data asta. Sunt perplex și isteric... mă uit în oglinda și îmi dau seama ca Vladimir nu trebuie sa vadă și varianta mea de final la genul asta de poveste așa ca mă îndrept încet spre parc cu puls 200 și tensiune pe măsură. Îmi vin în cap discursurile politic corecte ale hipsterimii de duminica... nu e frumos sa spui cioara, țigan, cocalar, magraon etc. E urat și denigrează o etnie încercată de drame seculare... nici curva, parașută, bomba, petarda nu e bine sa spui pentru ca batjocorești niște femei care se lupta cu viață fiind nevoite sa sugă pula pe centura ca sa pună pe masa celor 20 de copii de tiriști pâinea cea de toate zilele. Țoape nu exista, mitocani e un cuvânt urat și lipsa de educație e o calitate într-o lume în care "libertatea de exprimare" are un nou sens. Ei bine în condițiile în care pe strada ai parte de agresiuni de la toți neterminații, aș recomanda bătrânilor rromei sa isi facă curat în ograda ca sa nu mai poată sa vina un intolerant coclit ca mine sa zică vrute și nevrute.
Pana atunci însă eu revin la limbajul anilor neatinși de corectitudini de-astea de cacat și zic așa: În sfântă zi de Paste, în timp ce mă plimbam cu fiul meu prin centrul Bucureștiului, am deranjat o târfă cu buget nelimitat, mi-am luat o flegma de la o cioara fără coaie pe care probabil ca dacă aș fi pocnit-o mi-ar fi făcut plângere penala pentru vătămare și ultraj și am ajuns sa mă gândesc unde o fi limita derapajelor. E plin deci Bucureștiul de ciori care împânzesc lumea civilizata de sub umbrela corectitudinii politice, care ataca din plictiseala sau frustrare și din cauza cărora mă gândesc din nou la plecare..
... să-i fut.
P. S.
Exista țigani extraordinari. Artiști de geniu, intelectuali, oameni muncitori și dedicați. Pasionali și implicați, oameni pe care te poți baza mai abitir decât pe trei sferturi din restu'. Exista o cultura fascinanta, tradiții nemaivazute și dialecte complexe. Toți aceștia însă, alături de celelalte valori ale generației mele, bunul simt, civilizația și valorile reale, cultura și educația, sunt pe cale de dispariție.
