Despre mersul bun al lucrurilor..

Nu stiu cum se face, dar in ultima vreme expresia orice sut in cur e un pas inainte da din coate prin viata mea dupa bunul plac fara sa tina cont de dorintele sau dememersurile mele. Daca in luna mai a acestui an as fi putut lua rolul principal in Cadere Libera, datorita unor prieteni de nadejde sunt proprietarul unei galerii de arta contemporana iesita putin din standardele care definesc o asemenea institutie in general. Daca acum patru ani esuam incoerent pe toate coastele care imi ieseau in cale, Acum doi, pusesem pe picioare o scoala de modelaj pentru copii iar daca pana de curand eram sclavul propriilor mele iluzii acum ma afund in concret.

Sut dupa sut am parcurs drumuri bezmetice si m-am insinuat in rolul mesterului Manole sperand in linistea de dupa furtuna.. Nu mai am 20 de ani si nici nu mai cred in duhul apelor. Am decis deci, pentru a doua oara in viata, sa schimb macazul mentalitatilor si principiilor mele de viata. E cumva amuzant ca acum 30 de ani numaram orele pana la majorat asteptand bucuria independentei promise iar acum numar speriat minutele pana la pensia care te trage pe linie moarta.

Constat in jurul meu ca romanii, pierzatori prin definitie, au mai ramas fara ceva.. au ramas fara intrebarea ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?.. Panica oferita de gandul unui viitor sumbru a disparut, inlocuita fiind de o relaxare tampa sora cu inconstienta. Oamenii vor doar sa traiasca clipa in asa hal, incat ne-am putea gandi ca vine cu adevarat sfarsitul lumii. Acu' sa traim intens, pana nu murim neanuntati. Flagelul reuseste sa absoarba chiar  oameni din generatia mea.. Nu se mai poate intampla nimic rau in general si in nici un caz in ceea ce ne priveste.. Viitorul este fie lasat la voia intamplarii fie este pur si simplu ignorat. Toate semnalele de alarma sunt ascunse in spatele milioanelor de tineri proaspat intrati in paine pe intreg mapamondul. A pastra in preajma ta oameni buni si solidari nu mai este un must. A te defini frumos, a devenit o piatra de rau mediocra de care trebuie sa scapam. Nu mai citim si nici nu mai mergem la teatru.. nici la expozitii, nici in cantonament si nici nu ne mai cataram in copac. Vrem langa noi oameni fara substanta care nu creeaza probleme, obligatii sau responsabilitati. pastram in preajma nimicuri de care sa putem scapa usor iar daca nu reusim in totalitate si daca un intrus reuseste sa se strecoare, il minimalizam pe loc.. Ne pacalim dupa script-ul de la Brazil si traim nimic cu o pofta cu iz patologic. Rezultatul devine evident atunci cand stand la televizor pe canapea incepi sa simti cum caldura invadeaza textura piesei de mobilier si realizezi ca nu e nimeni pe tura la schimbatul cearsafului.. Singurul gand care te linisteste acum  este acela ca la vremea ta erai celebru si iubit si in putere. Esti singur, operatiile estetice incep sa pocneasca, pielea atarna lalau in jurul coapselor,  coaiele devin un accesoriu nelalocul lui iar emisiunile TV sunt doar pete colorate in miscare sonorizate incert.

In lumea contemporana a artelor se ruleaza acelasi scenariu cu mici ajustari de bit. Ministerul invatamantului a decis sa scoata bani din piatra seaca asa ca anual UNARTE produce in medie 40 de pictori doar in Bucuresti. Pentru alimentarea orgoliilor personale ale profesorilor, majoritatea absolventilor sunt tineri de 10.. asa paraseste facultatea un tanar absolvent al sectiei de pictura. Am avut numai 10, deci exist.. Si uite asa an dupa an vorba cantecului, ne umplem de artisti care de care mai geniali si mai pretuiti. Spalatoriile de bani ajuta si ele la dezvoltarea scarii valorice.. asa am ajuns sa asistam la aberatii fara precedent.. Stundent de an II care cere pe o lucrare triplu pretului cerut de profesorul sau; pretuiri la metru patrat.. asta e 5000 ca e mare; Gorduz 3000.. Nimeni 6000. In tot acest timp, artistii care au intr-adevar ceva de zis, foarte putini in ultimii ani, se pierd  in zeama lipsita de valoare a culturii contemporane.

Nu vreau sa ma plang... Sunt si lucruri care s-au pastrat din vremurile demult trecute.. Vernisajele arata la fel.. atarnatorii sunt prezenti de la primul pahar de vin moca pana la ultimul pateu in timp ce subiectul intalnirii se modifica din act cultural in simplu pretext de betie. Se pastreaza si dusmaniile.. galeristii se urasc organic sau se tolereaza diplomatic, artistii se bat pe galerii si/sau intre ei iar in lipsa de ocupatie expun bezmetic in spatii neconventionale. Criticii scriu pe bani orice despre oricine si uite asa la examenul de admitere la UNARTE se prezinta relaxat tineri care nu stiu nimic despre Grigorescu si au dificultati cu intelegerea cubului. In tot timpul asta parte din catedra isi asigura un viitor sigur, anuland discret, din timp, concurenta.

Insist deci sa refuz alinierea la majoritate si sa visez la un viitor placut in care respectul pentru inaintasi si pentru seniori sa fie o virtute si nu o slabiciune. Insist si in a supravietui  suturilor in cur. Ma gandesc sa rezist in general tentatiei contrafacerii.. insideout. Si in timp ce simt caldura care se impregneaza in textura piesei de mobilier, intind mana si.. mi-e bine.